18 lecții în 18 ani

Pentru început vreau să vă mulțumesc că vă faceți timp să mă citiți, că îmi ascultați poveștile, că sunteți alături de mine! Când mi-am creat blogul, totul a început ca o glumă și nu am crezut că voi ajunge în punctul în care să spun că iubesc să scriu pe blog și că asta e modalitatea supremă, pe lângă fotografie, prin care pot să-mi exprim cât mai autentic trăirile și experiențele.

Pe 6 decembrie, după cum reiese din titlu am împlinit 18 ani. O vârstă importantă, a maturizării, a conștientizării, a deciziilor și a schimbărilor. Nu-mi vine să cred că au trecut 18 ani de când mă aflu în această lume minunată, 18 ani în care mi-am creat propriul univers, 18 ani în care am legat sau rupt pritenii, în care am iubit și iubesc, în care m-am bucurat și am plâns, 18 ani plini de experiențe care de care mai diverse, 18 ani petrecuți alături de oameni frumoși, 18 ani în care nu am lăsat nici o clipă să treacă pe lângă mine, pe care i-am trăit intens, de care m-am bucurat și pe care i-am umplut de momente mai fericite sau mai triste.

Ajunsă în acest punct, pot spune doar atât: SUNT RECUNOSCĂTOARE pentru toate cele de mai sus și pentru toate celelalte lucruri pe care mi l-au adus acești frumoși ani! Sunt mulțumită că am ajuns în acest punct în care sunt împăcată cu majoritatea alegerilor pe care le-am făcut.

M-am gândit să las în acest articol 18 lecții învățate în toți acești ani, de la experiențele prin care am trecut, dar mai ales de la interacțiunea cu oamenii și sper să vă dea speranța că lumea în care trăim chiar este frumoasă, însă depinde cu ce ochi alegem să o privim.

1.Ascultându-i pe oameni, îi voi înțelege.

În ultimii 3 ani, prin prisma activității mele ca fotograf, am fost în preajma multor oameni de la care am avut lucruri de învățat. Fiecare m-a marcat într-un fel prin povestea pe care mi-a spus-o sau pe care am încercat să o descopăr (persoanele publice sau artiștii i-am descoperit și înțeles ascultându-le declarațiile din diverse interviuri). Lecția care se desprinde de aici ar fi aceea că: dacă ne grăbim să judecăm, să trecem peste povestea de viață a fiecărui om pe care-l întâlnim, nu vom avea prea multe de câștigat din acea interacțiune. Ideal ar fi să avem răbdarea să-l ascultăm pe respectivul, să vedem ce păreri are despre un anumit subiect sau cum se raportează la propria viață, astfel vom pătrunde mai bine în universul unei ființe.

https://www.youtube.com/watch?v=BHlXv8XdHpg

2. Natura este forma supremă în care se realizează arta.

Am fost fascinată de detalii și obiecte mici, adesea neglijate de alții, încă de mică. În general, atunci când fotografiez ceva, mă apropii de subiect, caut să îi descopăr particularitățile și ceea ce-l face unic. Este valabil și în cazul oamenilor, dar și în cazul florilor, insectelor sau animalelor. În continuare genul de fotografie pe care simt că-l fac cu cel mai mare drag este cea de macro. Nu mai spun că feedback-ul pe care îl primesc de la oameni atunci când postez genul acesta de fotografii este unul mult mai mare, ceea ce indică un anumit interes în acest domeniu. Asta, cred eu se datorează și faptului că mulți oameni nu au răbdarea să vadă anumite lucruri așa cum sunt ele de fapt: mici, cu imperfecțiuni, uneori ascunse, dar cu detalii uimitoare. Nu cred că există ceva mai perfect decât ceva creat de mama natură. Da, noi, ființele umane suntem imperfecte, însă corpurile noastre create de natură sunt uimitoare, perfecte. La fel și tot ceea ce ne înconjoară și nu este făcut de mâna omului este perfect. Deschide ochii și ai răbdare să privești în jurul tău și o să vezi perfecțiunea care te înconjoară și o să înțelegi, de ce totul are un rost pe Pământul acesta!

3. E bine să-i iubesc pe oameni. Pe toți! Numai să nu-i judec.

De când am intrat la liceu, am cunoscut foarte mulți oameni cu diferite orientări, de diferite religii, cu diferite culori ale pielii. Am cunoscut oameni care provin din diferite medii sociale. Pe toți i-am accept cu bune și cu rele. Oamenii sunt făcuți ca să fie iubiți, nu judecați și cred că asta a fost cea mai mare lecție cu care a venit liceul, dacă nu cumva cea mai importantă pentru ceea ce înseamnă viața de adult. Am un mesaj și pentru cei care nu tolerează aceste persoane: atunci când judecați un om care este de altă religie decât voi, care are o orientare diferită de a voastră, care arată mai diferit față de voi înseamnă că voi sunteți nesiguri cu aceste aspecte din viețile voastre și ar trebui să vă evaluați pe voi mai întâi.

Legat de acest subiect, am câteva versuri care cred că descriu cel mai bine la ce am făcut referire în acest paragraf:

„Nu judeca pe nimeni. Reţine: 
Vrei să schimbi ceva? Începe de la tine! 
Ţi-e greu să recunoşti greşeli în faţa altcuiva? 
Dacă "da", atunci te rog să recunoşti în faţa ta. ” 
- „Scrisoare fratelui mai mic”, Carla's Dreams

https://www.youtube.com/watch?v=AkVIlzYwNmM

4. Ca să-mi iasă ceva trebuie să fiu implicată în viața mea.

Fotografia m-a pasionat încă de mică, așa că am căutat să mă documentez cât mai mult pe acest subiect. Am fost autodidactă, însă am făcut și cursuri. Am participat la concursuri. Am tras sute de cadre și am cărat aparatul de fotografiat peste tot după mine. În final, am căutat să-mi fac vizibilă munca mea și să o dau mai departe pentru a ajunge la cât mai mulți oameni, pentru că acesta este scopul artei - de a transmite un mesaj, o emoție unei pesoane și de a o face să se simtă înțeleasă. Asta numesc eu implicare într-un domeniu și cred cu tărie că dacă vrei să ai rezultate, trebuie să fii constant și să te dedici acelui lucru.

5. Căutarea de răspunsuri este obligatorie.

Cititul a constituit pentru mine principala sursă de informare de-a lungul timpului, iar din cărți mi-am luat învățăturile necesare, încă de când eram foarte mică. Însă, odată cu trecerea timpului și cu evoluția tehnologiei, sursa principală de informare a devenit Google & friends, ca și pentru milioane de alți tineri de-o vârstă cu mine. Deși răspunsurile pot fi găsite la tot pasul, asta nu înseamnă și că vor fi bune pentru întrebarea ta, tocmai de aceea ar fi perfect dacă am ști să facem diferența dintre fake news, bârfe și real & useful news. Nu mai spun de calitatea pe care tot noi ar fi bine să o selectăm și să ne orientăm către oamenii care chiar au lucruri de spus, de la care avem ce învăța și care să ne satisfacă curiozitatea într-un anumit domeniu. Atunci când mă intrigă ceva despre care aud, despre care citesc sau văd pun mâna pe telefon și încep să googlesc și văd ce pot afla despre subiect. Mi-ar plăcea și ca cei de vârsta mea să facă la fel și să nu se mai limiteze doar la rețelele de socializare, ci să caute și informația, dacă tot este atât de la-ndemână.

6. Nimic nu este întâmplător.

Fraza aceasta a constituit în ultimii ani un motto pentru mine și cred cu tărie că tot ceea ce ni se întâmplă în viață nu se întâmplă fără un motiv, există un motiv cunoscut doar de o forță mult mai puternică decât putem noi înțelege. Tocmai de aceea am acceptat tot ceea ce a venit spre mine și mi-am repetat mantra aceasta.

Nici faptul că întâlnim anumiți oameni, nici faptul că ne aflăm într-un loc la un moment dat, nici ceea ce ni se întâmplă, nimic din toate acestea nu este întâmplător. Totul are un scop, iar acesta, în mare parte generalizat, este să ne arate ceva sau să ne evidențieze ceva la care nici nu ne-am fi gândit înainte. Am învățat că dacă ceva nu este sortit să se întâmple, atunci nu e bine să forțez lucrurile sau să mă împotrivesc, ci să las lucrurile pur și simplu să se întâmple, pentru că ele se încadrează într-un grafic pe care eu nu am nici cum să-l văd, nici cum să-l înțeleg.

Nu a fost întâmplător că la un moment dat i-am întâlnit pe cei de la CsD, nici că le-am descoperit muzica, nici că am fost în anumite locuri, iar mai târziu am realizat că dacă nu aș fi fost acolo aș fi ratat niște ocazii extraordinare. Am descoperit artiști, autori, viitori prieteni total întâmplător, mi s-a părut mie, însă toți au avut și au un rol important, fie el mare sau mic, în viața mea.

7. Parfumul de carte ascunde în el note de adevăr

Cărțile m-au ajutat să cunosc viața pentru că în ele sunt dezbătute toate problemele omului, toate eșecurile și toate împlinirile. Ele m-au ajutat să înfrunt viața cu optimism și curaj și mi-au oferit răspunsurile de care aveam nevoie pentru a cunoaște lumea care mă înconjoară. Întotdeauna am considerat lectura o activitate indispensabilă pentru oameni. Adevărul stă scris printre rânduri, iar natura umană poate fi înțeleasă atât de bine prin intermediul cărților. Citesc ca să exist și exist ca să citesc, aș putea redefini pentru propria persoană.

„Oricare om în esenţă este un meşter, 
Vrei să afli meşteşugul tău? Citeşte! 
Citeşte totul de la A la Z, depozitează, 
Discută, apără, combate, analizează.”
- Carla's Dreams, „Scrisoare fratelui mai mic”

În sprijinul acestei credințe m-am alăturat campaniei editura Curtea Veche - Timpul să citim. În România statisticile sunt îngrijorătoare în ceea ce privesc obiceiurile de lectură ale românilor, așa că atât tinerii, cât și adulții trebuie încurajați să citească. În toamna acestui an, Curtea Veche a donat peste 700 de cărți copiilor din medii defavorizate, după ce mai mulți dintre noi am citit o pagină dintr-o carte care ne place. Astfel de campanii susțin și stabilizează rolul lecturii în conștiința socială.

„Citește orice vrei. Doar citește. Cărțile sun posibilități. Sunt căi de scăpare. Îți oferă opțiuni atunci când nu ai nici o opțiune. Fiecare dintre ele poate fi un cămin pentru o minte dezrădăcinată.”
- Matt Haig, Câteva motive să iubești viața

8. Librăriile și bibliotecile - temple ale minții

Pentru mine, a intra într-o bibliotecă e echivalentul la a intra într-un templu în care oamenii se roagă, ambele deschizând calea spre spiritualitate și cunoaștere.

Am permis la biblioteca locală încă de prin clasa a III-a și nu las să treacă o lună fără să vizitez acest loc și fără să plec cu brațele pline de cărți. Anul trecut am fost la București, la Biblioteca Națională și mi-am făcut permis și acolo.

Atunci când ajung într-un oraș nou primul lucru pe care-l fac e să caut fie o bibliotecă, fie o librărie și să intru în ea. Se spune că un oraș se cunoaște nu doar după obiceuri și tradiții, ci și după felul în care arată o bibliotecă/librărie. Multitudinea și măreția cărților te face să realizezi cât de multă informație există și cât de mic ești în fața acestui volum de cunoaștere, pe care nici dacă ai vrea, într-o viață nu l-ai putea dobândi.

Am observat cu tristețe că, atât în Galați, cât și în alte orașe, librăriile sunt din ce în ce mai puține, iar oamenii nu le mai vizitează. O să vă spun un singur lucru legat de acest aspect: oricât de mult confort îți poate aduce o carte citită de pe telefon, mai autentică este trăirea pe care o ai cu cartea în mână. Nu vă fie frică să mergeți la bibliotecă și să împrumutați cărți și nu vă temeți de librării, de obicei acestea sunt cele mai calde și primitoare locuri în care ai putea ajunge.

9. Cărțile sunt făcute să circule

Ceea ce m-a învățat 2020, printre altele e că nu trebuie să te agăți de obiecte, pentru că nu sunt tocmai folositoare dacă nu ai cum să te expui cu ele. Desigur nu este potrivirea perfectă cu cărțile, însă cred cu tărie că dacă ai citit o carte și nu a fost pe placul tău, nu are rost să o mai ții acolo să adune praful. Dă-o mai departe, ajută un copil, doneaz-o unei biblioteci, implică-te în campaniile de strângere de cărți.

În 2018 am fost solicitată de bibliotecara școlii, care avea relații cu o școală din Ucraina, să donez cărți legate de școală și nu numai, copiilor români de acolo care nu au nici manuale și nici alt tip de carte în limba română. Cauza m-a emoționat profund, am făcut curățenie generală prin bibliotecă și am reușită să adun peste 20 de cărți pentru acei copii. Pe lângă fapta bună pe care o faci și fericirea pe care o adunci celor care au fost mai puțin norocoși decât tine, îți face bine și ție la mansardă să ajuți. Încearcă, nu vei regreta!

10. Călătorie vs. Concediu

Am învățat să fac diferența dintre ce înseamnă un concediu, care să referă strict la relaxare și leneveală și dintre ce înseamnă o călătorie care presupune descoperirea unei culturi noi, a unui loc nou sau a unor oameni noi.

Mi-am propus acum ceva timp ca mai întâi să vizitez cele mai importante locuri din țara mea și apoi să ies și în afară. Până acum mi-a reușit. În ultimii 3 ani am bifat mai multe orașe importante din România, dar sunt departe de a putea afirma că am vizitat tot. Cred că o viață mi-ar lua și tot nu aș termina să văd tot. Avem o țară atât de bogată! Partea proastă e că nu știm să ne bucurăm de ea... Suntem mai bogați decât credem!

Însă revenind la călătorie vs. concediu, pot afirma cu tărie că până acum nu am fost într-un concediu. Nu am lenevit și relaxat în nici una din deplasările pe care le-am făcut până acum. Cred că nici nu-mi stă în fire chestia asta: să stau pur și simplu degeaba nu-i de mine. Fiind tot timpul cu aparatul în mână ca să pot imortaliza tot ceea ce văd, tot la lucru mă simt. Mi se pare mult mai interesant să descoperi lucruri noi, decât să te relaxezi și astfel să nu ieși din bula ta. Așa, călătorind, vrei nu vrei, înveți ceva, îți dai seama de niște lucruri, conștientizezi cât ești de mic în raport cu natura și pământul, trăiești o experiență autentică. Nu zic că nu ar fi perfect câteodată și un concediu ca să uiți de lume, să uiți de tot, să te detașezi de fundal zilelor gri, însă și o călătorie îți poate oferi asta, chiar dacă nu într-o măsură atât de mare.

11. Fiecare lucru trebuie făcut la timpul lui

Cred că pandemia mi-a întărit și mai mult această convingere, mi-a arătat că poate să nu mai existe un mâine și că trebuie să apreciez mai mult azi-ul. Nu refuza o călătorie, nu refuza ieșirea cu un prieten la un restaurant, nu rata un concert, nu-ți refuza părinții când îți cer ajutorul, nu refuza un proiect (dacă crezi că va fi în folosul tău), nu-ți refuza micile plăceri. Nu uita, fă-le azi!

12. Eșecul nu trebuie luat ca o tragedie, așa trebuia să se întâmple

De multe ori îmi pare rău și mă întristez sau chiar mă înfurii când ceva nu merge bine, dar viața mi-a arătat că dacă ceva a fost sortit eșecului nu a trebuit să se întâmple și că nu are rost să mă consum. Nu zic prin asta că dacă ceva a eșuat din cauza ta trebuie să te lași pe o ureche și să iei eșecul ca pe un dat. Poți mai bine, mult mai bine, dar trebuie să încerci!

13. "Așa e lumea adulților, șterge pe jos cu visurile copilăriei."

M-am maturizat rapid datorită împrejurărilor în care am fost crescută și educată, iar replica asta dintr-un film mi s-a părut că descrie exact ce am simțit eu de multe ori până acum.

Câteodată mă uit la tineri de vârsta mea care nu au luat încă contact cu ce înseamnă de fapt viața și îi compătimesc. Nu zic că eu am trăit cele mai dureroase și mai traumatizante evenimente și că la asta se reduce viața de adult, dar știu sigur că nu se rezumă la cai verzi pe pereți. Poate spun asta și îmi vine mai ușor să văd lucrurile din perspectiva asta pentru că sunt realistă. Bine, o realistă-visătoare dacă vă puteți imagina fuziunea asta :)

14. Primii pași din copilărie, devin viitorii pași ai adultului

Nu degeaba se spune că ceea ce se întâmplă în copilărie îți modelează întreaga viață. Valorile pe care le primești de la ai tăi, ceea ce vezi în casă, cum se comportă părinții tăi unul cu altul, traumele prin care treci, lipsurile pe care le ai, tot ceea ce întreprinzi, vezi, auzi, miroși, guști la o vârstă fragedă îți influențează întreaga viață. Atunci când treci printr-o experiență traumatizantă, copil fiind, nu ai cum să-ți dai seama cât și în ce măsură te va afecta, dar efectele se vor vedea în timp. S-ar putea să le descoperi singur sau cu ajutorul unui psiholog, însă șansele de a te recupera complet tot mici rămân... Purtăm bagajul ăsta, cu sau fără voie, întreagă viață!

15. Deschide ochii, privește în jur și vei găsi modele demne de urmat

Societatea în care trăim a pierdut ceva esențial: modelele. Unii rătăcesc fără direcție, însă dacă ar avea un model pe care să-l urmeze, de la care să învețe și în care să se regăsească și-ar găsi drumul, s-ar lăsa inspirați și ar vedea că nu sunt singuri în acest parcurs.

Am mai scris despre asta într-un articol precedent intitulat Ce mă inspiră? în care am vorbit despre toți cei care mi-au servit drept model, de la care am învățat multe lucruri și pe care îi voi ține în inima mea pentru totdeauna.

16. Refugiu pentru minte, relaxare pentru trup

DA, MUZICA M-A SALVAT! Da, fără să exagerez cu nimic, nu aș fi fost azi în punctul acesta fără muzică. Am selectat muzica, am căutat artiștii, am experimentat diferite genuri, am încercat să nu mă limitez la o singură trupă, o singură piesă, un singur album, am fost în căutare de mai mult și încă sunt.

Toți artiștii a căror muzică o ascult în căști au un loc aparte în inima mea. A asculta muzica lor e ca și cum aș citi o carte despre viața lor, despre starea lor.

Mulți cred că dacă îmi place CsD, doar asta ascult de dimineață până seara, 24 din 7, însă ei nu știu că muzica se ascultă după stare și că ea îți poate schimba ziua. Piesele lor au nevoie de un anumit mood ca să poată fi pătrunse și să poți rezona cu ele, nu merge să le ai pe repeat mereu. De exemplu, la ora târzie din noapte la care scriu acum, ascult Years&Years cu Sanctify (varianta acustică) ;)

17. Muzica, o forță universală!

După toate concertele la care am fost până acum, pot afirma un singur lucru cu certitudine: muzica unește oamenii. În zâmbet, în lacrimi, în suferință, în prietenie. Muzica e dincolo de cuvinte, de artist, de scenă. E un dar din Univers, e o forță!

„Ai puterea de a a opri timpul. O faci sărutând pe cineva. Sau ascultând muzică. Apropo, muzica e modul în care vezi lucruri pe care nu le poți vedea altfel. Este cel mai complicat lucru pe care îl aveți. E o super-putere.”
- Matt Haig, Umanii

18. Lecții de viață - familia și prietenii

Mamă te iubesc, îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine!

Oamenilor dragi din viața mea le mulțumesc!

Ești foarte bogat dacă ai familie și oameni dragi aproape! Așa, viața e mai bună și mai ușoară.

„Povețe ia, dar judecă tu însuți.” - William Shakespeare

---

de Nicol Avram