Toamna lui 2024 mi-a adus foarte mulți oameni noi și talentați, printre care cei de la atelierele de fotografie organizate de asociația Better Youth – Youthography. Au fost 5 zile, care au combinat teoria și practica, iar totul s-a finalizat cu o expoziție foto, unde fiecare participant a avut expus câte un cadru. Bineînțeles, s-au format prietenii, grupuri de feedback, am făcut schimb de experiențe, de profiluri de social media, iar, mai mult ca oricând în viața mea, am simțit că sunt în locul potrivit, la momentul potrivit, făcând ceea ce-mi place, discutând despre ceea ce-mi place cel mai mult, învățând lucruri noi sau reamintindu-mi lucruri pe care nu știam că le mai știu. A fost o experiență transformatoare, iar pentru asta, proful care ne-a coordonat are cel mai mare merit.

Al doilea interviu – poveste din luna decembrie este cu Bogdan Mocanu, proful care mi-a adus aminte de ce e fotografia este atât de importantă pentru mine și de ce nu trebuie să renunț chiar dacă uneori devine greu, dar mai mult decât orice, m-a ajutat să realizez că aveam nevoie de o perspectivă fresh asupra fotografiei ca să continui să o fac cu drag, să mai schimb perspectiva, iar asta a fost posibil doar datorită entuziasmului și a determinării lui, dar și a colegilor, toți tineri și toți dornici să învețe, să înțeleagă, să se perfecționeze…

Interviul acesta e modul meu de a-i mulțumi pentru toate cele de mai sus, dar este și modul prin care pot să împărtășesc cu voi bucuria întâlnirii cu un om pasionat, extrem de talentat, care m-a fascinat prin viziunea sa unică și sensibilă, în special asupra naturii și a fenomenelor ei. Iar acum, din rândurile de mai jos, am aflat și despre profunzimea cu care privește viața și ceea ce i se întâmplă, fotografia fiind modul în care transpune ceea ce simte, ce știe, ce gândește și apreciază. Sper să vă inspire și pe voi, să găsiți ceva valoros din filozofia lui de creație și de viață și, într-un final, să vă ajute să vedeți fotografia și în alt mod!

Cum te poți descrie până în acest moment al vieții tale?

Într-un cuvânt ar fi „împăcat” sau „suma minusurilor e mai mică decât suma plusurilor”. Lăsând jocurile de cuvinte la o parte, doar încerc să mă bucur de toate care vin spre mine și chiar dacă unele îmi dau bătăi de cap, îmi trece repede. Sunt bucuros, trist, entuziasmat, fericit, agitat, obosit și cu toate astea tot îmi voi pune sufletul pe masă pentru cei dragi mie. Partea cea mai faină la acest moment al vieții este că mă învață pentru următoarele și va fi din ce în ce mai bine.

Ce înseamnă fotografia pentru tine și când a început să prindă contur această pasiune?

Nu am vreo poveste inspirațională, dimpotrivă, un parcurs extraordinar de ordinar. Cumva de la o cameră din banii de bursă, un curs foto, voluntariat pe resurse umane, job de editor foto, un internship într-o corporație, iar apoi încă un job de fotograf și editor, am ajuns să pornesc ceva singur – Altcumva. Așadar, drumul e abia la început, iar istoric vorbind, am văzut deja că orice se poate întâmpla, mai ales că sunt atât curios.

De mic am stat pe afară și nu conta cum era vremea, iar o dată cu trecere timpului, cu primul telefon cu cameră, până la aparat, parcă nu mă mai satur să fiu afară prin păduri, cărări sau în mijlocul furtunilor, mai ales că pot arăta și altora ce văd eu. Îmi dau silința să transmit și din starea mea de atunci prin imaginile mele, iar asta nu este ușor atunci când afară este mohorât, dar eu tot sunt bucuros că sunt acolo, atunci.

„Dacă am învățat ceva din viața mea este că este necesar să mă bucur de lucrurile bune care vin spre mine și să nu fiu prea dur cu mine și să nu mă judec așa de tare.”

Intrând în detalii de ordin tehnic, pentru că, trebuie să recunosc, calitatea fotografiilor pe care le faci vorbește de la sine, cu ce aparate/obiective lucrezi și unde ți-ai pus bazele tehnicii fotografice?

Mulțumesc tare mult! O mare parte din ce am învățat a fost de pe YouTube, o alta a fost de la cei cu care am lucrat, iar aici mă refer la situații și ponturi atât de specifice încât doar oamenii care fac fotografie de ani buni le-au întâlnit. Apoi e munca efectivă și din greșeli, iar d-astea tot fac, deci voi tot învăța. Interesant a fost că singurul curs foto pe care l-am făcut prin 2010-2011 nu m-a învățat deloc partea tehnică, în schimb am învățat cum să învăț, si acum, încă petrec ore pe YouTube uitându-mă la tutoriale de fotografie și cinematografie. Aparatele foto sunt doar unul din instrumentele pe care le avem la îndemană să ne exprimăm și fie că ai Canon, Nikon, Sony sau oricare alt brand, în final ajunge să fie o alegere subiectivă a aparaturii și nu neapărat niște specificații tehnice. Eu momentan folosesc Canon, dar pentru mine nu contează atât de mult ce folosesc, atâta vreme cât mă ajută să îmi fac treaba bine și cât mai ușor. Mai mult, cu un stil de editare unitar poți avea fotografii făcute cu branduri diferite între care nu vei vedea diferențe; chiar și eu am combinat în același set de fotografii Canon și Sony, iar la final nu mai știam care era care.

Care este cea mai mare satisfacție a ta ca fotograf?

Primul gând este că îmi place tare mult să fotografiez. Dacă vorbim de peisaje (ce îmi place cel mai mult) aproape mereu fac fotografiile pentru mine și atât, iar unele dintre ele nu sunt publicate pe niciunde. Dacă vorbim despre evenimente, mă bucură și încurajează, în același timp, faptul că oamenii au încredere în mine cu evenimentele lor, fie că este o conferință de trei zile, fie că este o nuntă. De când am început să fac fotografie și să fac bani din asta, un alt aspect pe care uneori nu l-am luat în seamă a fost că voi greși de-a lungul timpului, dar cumva am avut noroc de oameni buni și înțelegători, iar așa mi-a fost mult mai ușor să merg mai departe și să nu fiu așa dur cu mine.

Ce i-ai sfătui pe tinerii care au talent și viziune, dar nu sunt convinși că fotografia este drumul potrivit pentru ei?

Aici văd două drumuri, unul în care încearcă pe pielea lor fotografia, să facă fotografii. Iar al doilea ar fi să vorbească cu oameni care fac deja asta, mai ales cei care fac bani din fotografie pentru că ei (aproape) sigur au trecut prin momente în care s-au gândit să renunțe (cum am făcut și eu într-un punct). Și cel mai important, să aibă puțină încredere că lucrurile se vor așeza, dar e nevoie de timp. Uneori este nevoie de mult timp pentru că viața are modul ei de a te duce unde ai nevoie pe alte drumuri decât cele la care te gândești și nu le alege pe cele mai ușoare.

Mi-ai fost prof la atelierele de fotografie pe care le-ai susținut în cadrul asociației Better Youth, iar eu am făcut parte din a doua grupă de la București și a treia grupă din cele patru, pe care le-ai făcut în 3 orașe: București, Ploiești și Brașov. Povestește-mi despre cum ai creat formatul atelierelor, cum este să-i ajuți pe oameni să se exprime prin fotografie și ce ai învățat tu prin prisma atelierelor, de la oamenii pe care i-ai întâlnit.

Când am început să creionez structura mi-am dat seama că încercam să acopăr prea multe lucruri, prea multe detalii, iar timpul era limitat și nu aș fi putut acoperi tot ce voiam. Așa că am ajuns la o variantă mai general valabilă care să poată fi adaptată mai ușor la cursanți și așa decis să împart cursul într-o parte de teorie, una de practică și încă una de editare/ feedback. Pentru mine, cel mai important a fost să dau mai departe informații de care cursanții aveau nevoie, să înțeleg care este nivelul fiecăruia, cine are și folosește un aparat foto și ce voiau să facă din fotografie. Teoria se poate găsi online destul de ușor, partea de editare se învață la fel de simplu, de aceea am putut sări peste unele lucruri și am făcut mai mult din ce voiau si cursanții, fie că am stat în jurul laptopului pe stradă să vedem ce a făcut fiecare la final de curs după o tură de fotografiat, fie că am fotografiat noaptea pentru că s-a dat ora înapoi. Fiecare dintre cele patru grupe m-a învățat lucruri sau mi-a reamintit de ce fac ce fac.

Care crezi că este definiția și rolul fotografiei, la modul general?

În mod general fotografia poate fi considerată un fel de pictură sau desen cu lumină, dar cred că este mai mult de atât. Un mod de a te exprima sau unul de a te relaxa, pentru unii o sursă de venit, iar pentru alții o sursă de energie și de aceea cred că fotografia poate avea câte o definiție pentru fiecare om și toate să fie adevărate.

Dacă o fotografie face cât o mie de cuvinte, rolul acesteia, printre altele, cred că este și de a arăta ce ne scapă la prima vedere, de a ține o amintire în mână și de a ne putea juca cu timpul și emoțiile noastre din niște momente, din viața noastră.

„…uneori nu e suficient un singur om care să te inspire.”

Se zice că cel mai important atu al unui fotograf este viziunea pe care o are și nu aparatura de care dispune. Tu ai un portofoliu destul de vast, dar viziunea ta este una cu totul și cu totul specială, atentă la detalii și sensibilă, în special când vine vorba de elemente din natură. Cum ți-ai format stilul acesta și de unde te inspiri?

Mulțumesc tare mult! Mă inspir de peste tot, de la alți fotografi, din cinematografie și din greșelile mele. De-a lungul timpului am reușit să intuiesc cum schimbă lumina, anotimpurile și trecerea timpului unele locuri. Am început să văd asta la început în editare când mare parte din începuturile mele în fotografie le-am petrecut pe acasă prin Prahova, undeva în câmpie unde fotografiam de multe ori același locuri. Ușor, ușor am început să văd lucruri, cum lumina conturează lucrurile, cum timpul își lasă amprenta sau cum furtunile pot distruge totul în câteva minute, dar și toate frumusețile și minunățiile naturii, de la texturile primăverii până la culorile toamnei și liniștea iernii.

Între proiecte, evenimente și deplasări ai timp să citești sau să vezi ceva bun? Dacă da, împărtășește-ne câte două „preferate” din fiecare categorie, spunând și de ce ți-au plăcut.

Mi-am făcut prea puțin timp pentru citit în ultima vreme, dar tot am două recomandări. Una este cartea aia de pe birou pe care ai început-o (și nu ai terminat-o), iar a doua este Stories That Stick de Kindra Hall.

De văzut, cum ziceam și mai devreme, multe tutoriale mai degrabă, dar aș recomanda Ted Lasso pentru că are de toate.

Poți alege 3 fotografii din portofoliul tău de care ești mândru și pe care, mai apoi, să le asociezi cu 3 piese din playlist-ul tău?

Cele trei fotografii de mai jos sunt doar câteva din favoritele mele.

Sting – Shape of My Heart – ar merge pentru becuri 🙂

Robert Miles – Children

Cred că melodia asta aș lega-o de această fotografie: Bob Sinclar Ft. Steve Edwards – World Hold On

Rolul social media în ascensiunea unui fotograf – care crezi că este și ce părere ai despre trendurile în fotografie care apar în spațiul public?

Discuția asta este foarte nuanțată, dar cred că social media este importantă pentru că poți ajunge la foarte mulți oameni, iar asta vine la pachet cu multe, cum ar fi laude, dar și critici, un simț de validare sau invalidare și multe altele. Trendurile în fotografie sunt bune mai ales pentru cei la început de drum, pentru că așa pot învața tehnic fotografie foarte repede replicând. Pe măsură ce înveți și crești, aceste trenduri cred că îți pot da mai degrabă idei pentru alte fotografii, ceva mai autentice.

„Fotografia poate avea câte o definiție pentru fiecare om și toate să fie adevărate.”

Știu că-ți place să hoinărești și, într-un fel, asta e ceva ce vine la pachet cu fascinația ta pentru natură. Care sunt top 3 locuri în care te-ai întoarce oricând și ce e de văzut/experimentat acolo?

Unul din locurile în care mă întorc este unde am crescut, iar acolo nu e neapărat ceva impresionant de văzut, fiind câmpie (undeva la granița dintre Prahova, Ialomița și Buzău), dar mi-a plăcut mereu pentru că: nu este plată câmpia, am câteva lacuri (cu amintiri vara la scăldat, dar și iarna pe gheață) și că pot vedea munții în depărtare. Uneori liniștea de pe câmpiile acelea este ruptă doar de câinii din sate.

Ai fost vreodată la mare iarna? In ultimele ierni am reușit să ajung măcar o dată la mare în toiul iernii și îmi place la nebunie. Uit de frig și de vânt când sunt acolo, iar marea este mai frumoasă decât vara, cel puțin pentru mine. E un sentiment fain să fiu printre puținii oameni de acolo și parcă și marea se bucură mai tare, este mai veselă – unii i-ar spune agitată.

Un loc atipic pentru cei mai mulți oameni este oriunde se formează o furtună. Vreau să fiu acolo, mai ales când sunt tunete, nori negrii și vânt puternic și să simt puterea naturii, să aud vuietul ăla uneori înfricoșător, dar cu încredere că voi fi bine.

Atunci când suntem tineri este esențial să avem modele sau oameni care ne inspiră, care să ne facă să fim mai buni și mai buni în ceea ce vrem să facem. Tu ai avut astfel de oameni și dacă da, cum te-au ajutat să fii tu, cel de azi?

Nu am un model după care m-am ghidat, în schimb am fost curios să aflu cât mai multe despre oamenii pasionați de ceea ce fac, despre cum fac unele lucruri și mai ales de ce le fac, și, cred că, uneori nu e suficient un singur om care să te inspire. Mereu am spus că bătrânii au multe de povestit și dat mai departe, iar istoria ne-a dovedit de fiecare dată că lucrurile se repetă și cu toate astea, uităm.

Am avut noroc de unele contexte din care am învățat foarte multe. De exemplu, proiectul Meserii cu Rost m-a dus prin țară pe la meșteșugari, profesori, circari, dar și oameni simpli, iar oricare dintre ei pot fi modele pentru noi atunci când suntem tineri. Bineînțeles, fiecare dintre noi este dator să treacă prin filtrele lui și să adune lucrurile bune care să ne ajute să creștem.

Un alt lucru important este faptul că, atunci când suntem tineri este de așteptat să facem greșeli, până la urmă facem lucruri, greșim și învățăm. Ne uităm la cei mai mari decât noi și credem că nu mai fac greșeli, dar uităm că și ei au fost în locul nostru și au făcut partea lor, iar acum știu ceva mai multe.

În final, categoria de pe site sub care se va publica interviul se numește „interviuri-poveste” pentru că mi se pare esențial să creăm povești și să le dăm mai departe sau să le auzim și să le împărtășim cu alții. Spune-mi, ai o poveste care te-a impresionat sau pe care ai trăit-o și crezi că merită împărtășită și cu alții, pentru a putea învăța ceva din ea?

Nu am o poveste impresionantă, dar sunt norocos să cunosc oameni care fac lucruri extraordinare și sper să mai facă și să ducă mai departe poveștile. Oamenii din spatele proiectelor precum Oamenii Dreptății, Meserii cu Rost mai au multe povești de arătat lumii. De la oameni cu meserii vechi de când lumea, până la oamenii care luptă cu injustiția din jurul nostru pentru ca lumea asta să fie mai bună. Să nu uităm de ai noștri – de învățători, dar și de bătrâni, avem multe de învățat de la ei, dar trebuie să ascultăm, chiar dacă uneori nu este ce vrem noi să auzim.

Dacă am învățat ceva din viața mea este că este necesar să mă bucur de lucrurile bune care vin spre mine și să nu fiu prea dur cu mine și să nu mă judec așa de tare. Nu e onest să mă cert pe mine de ieri, pentru că astăzi știu mult mai multe decât știam ieri.

Pe Bogdan îl puteți găsi aici:

• Instagram
• Facebook
• Legătură
• YouTube
• YouTube
• Instagram

„Povețe ia, dar judecă tu însuți!” – William Shakespeare