2025 a fost un an plin de provocări, cu zâmbete și lacrimi, cu multe momente de neuitat, dar și cu multă oboseală acumulată, cu experiențe diverse, cu oameni care au venit și au plecat… Un an în care am învățat multe despre mine, despre ceea ce sunt, dar și despre ce vreau să devin. Am învățat despre limite, despre prietenie, despre cum frumosul e în orice, despre cum momentele de fericire nu trebuie așteptate, ci mai degrabă ni le creăm noi.

Din tot ce am trăit în 365 de zile am extras 23 de gânduri pentru a aniversa frumos și pentru a vă da înapoi măcar o fărâmă din bucuria pe care mi-ați făcut-o trimițându-mi astăzi zeci de gânduri bune și urări frumoase. Mulțumesc că-mi sunteți alături, că mă citiți, că-mi apreciați munca, eforturile, creațiile și că mereu aveți pentru mine cuvinte de laudă, care îmi mângâie sufletul și mă încurajează să continui!

  1. Sfârșiturile marchează, de fapt, noile începuturi. Nimic nu poate dura la nesfârșit, cum nici filmele, melodiile sau cărțile nu o fac. Dacă nu am putea să le terminăm, nu am descoperi niciodată altceva mai bun.
  1. Oamenii vin și pleacă. Nu-i lăsa să te definească sau să rupă bucăți din tine. Cunoaște-te, apreciază-te, ascultă-te. Dacă ceilalți vor aprecia cine ești și ce faci, vor rămâne.
  1. Ceea ce fotografiezi reprezintă viziunea ta asupra vieții și a lumii, este reflexia felului tău de a fi în lume, modul de a capta ce vine spre tine. Iar ce alegi să expui prin imagini te definește.
  1. Totul e trecător. Și căldura și frigul. Și frunza și copacul. Și lumina și întunericul. Și omul… Apreciază ce ai!
  1. Mereu avem de ales, chiar și atunci când nu pare.
  1. Binele și răul. Două concepte care au condus lumea de la apariția omului. Și o vor face în continuare.
  1. Muzica este perfecțiune. Și suntem norocoși să o avem în viețile noastre.
  1. Fotografia nu înseamnă doar culori bine-alese, încadrări corecte sau respectarea regulilor. Fotografia este modul în care emoțiile sunt încapsulate și ține de cel care o face ca acestea să transpară spre privitor.
  1. Un tablou e alcătuit din mai multe planuri. Unele mai îndepărtate, altele mai apropiate, unele se întâlnesc, altele poate nu. Hai să ne uităm la viață ca la un tablou și să apreciem frumusețea fiecărui plan!
  1. Fiecare om întâlnit are ceva să ne învețe, însă, de cele mai multe ori, ne dăm seama mai târziu care a fost lecția predată. Depinde doar de noi dacă ne-o însușim.
  1. Când vorbești despre sentimente, fă-o mereu la persoana I singular. O să le simți mai bine.
  1. Dacă s-ar fi inventat o mașină de citit gânduri, tuturor ne-ar fi fost mai ușor acum. Cum n-o avem, ar fi bine să continuam să vorbim. Despre tot, despre orice, doar să comunicăm!
  1. Adevărul e crud și nemilos uneori. Dar e mereu mai potrivit decât o minciună frumoasă.
  1. Ochii nu mint niciodată.
  1. Un semn de reglare emoțională este plânsul. Nu ești prea sensibil, e uman.
  1. Cea mai perfectă sincronizare cu muzica, cu ritmul, cu ceilalți și cu Universul, e în timpul unui concert. Tocmai de aceea poate că terapia prin concerte ar trebui să înceapă să fie prescrisă celor care au nevoie de conexiune.
  1. Stelele sunt pe cer chiar și atunci când nu le vedem. Rămâi o stea, pentru tine și pentru cei din viața ta!
  1. Uneori o carte bună și un ceai sunt singurele lucruri de care ai nevoie după o zi obositoare.
  1. Natura e un dar și, ca să-l prețuim, trebuie mai întâi să îl observăm.
  1. Prietenia adevărată e o conexiune indestructibilă, care transcede timpul și spațiul, și ne face să simțim că nu mai suntem singuri în Univers.
  1. Adesea, contează mai mult să asculți decât să vorbești.
  1. Cel care îți vorbește urât, de fapt, își vorbește sieși, sunt vorbele pe care nu are curajul să și le spună, de teamă că l-ar durea.
  1. Doar pentru că există momente de liniște putem auzi muzica. Exact ca existența rutinei, care ne lasă să auzim viața, zi de zi, an de an…

„Povețe ia, dar judecă tu însuți!” – William Shakespeare