Perioada sărbătorilor de iarnă eu o consider cea mai frumoasă și asta doar pentru faptul că aerul este încărcat de magie. Sigur, în ultimii ani parcă a devenit din ce în ce mai greu să o simțim pentru că suntem atât de împovărați de modul în care se întâmplă lucrurile în jurul nostru. Însă, cred cu tărie că măcar într-o perioadă din an avem nevoie să luăm o pauză de la griji și probleme și să ne dăm voie să fim fericiți exact cu atât cu cât avem. Dacă nu putem crea „cadrul perfect” de sărbători, putem măcar să încercăm să evadăm într-o carte bună, cu tematică, care ne va aduce cu siguranță zâmbete pe față și ne va consolida relația, mai ales dacă alegem să o citim în jurul bradului, alături de toți membrii familiei (da, alături chiar și de cățel 🙂 ). Au fost multe povești care de-a lungul anilor mi-au marcat perioada sărbătorilor. Pe Charles Dickens cu a lui Poveste de Crăciun îl citesc și recitesc în fiecare an, încă de prin clasa a III-a sau a IV-a și vă spun cu mâna pe inimă că la cât de multe cărți am citit, carte mai minunată ca aceasta pentru mine nu există. E cea care redă cel mai fidel semnificația Crăciunului și care cred că are puterea de a ne face să realizăm că, deși în anumite situații cu siguranță am fost Scrooge, măcar de Crăciun avem ocazia să demonstrăm că putem fi mai buni.

Și pentru că nu vreau să încep să povestesc despre cartea asta încă din descrierea articolului, o să continui prin a spune că e important să avem, măcar cu prilejul a câteva ocazii pe an, răgazul de a ne gândi la noi, la ai noștri, la lucrurile cu adevărat importante pentru noi, să dăm un sens personal acestor sărbători și să le facem cât mai plăcute pentru noi și pentru cei la care ținem.

Pentru prima dată, anul ăsta am făcut comandă de câteva jocuri de societate, iar când mi-au ajuns acasă m-am bucurat ca un copil numai la gândul că în dimineața de Crăciun, după ce vom deschide cadourile, ne vom juca, ne vom distra și vom râde, uitând măcar pentru câteva ore de orice altceva. Cam așa se întâmplă și când citești în jurul bradului. Acum doi ani, mama m-a rugat să-i citesc într-una din serile de sărbătoare, din cartea pe care tocmai mi-o făcuse cadou – Omul de zăpadă de Michael Murpurgo. E-adevărat că am avut nevoie de două sesiuni de lectură ca să i-o citesc, dar la final amândouă am sfârșit înlăcrimate și emoționate din cauza cuvintelor mereu vesele ale omului de zăpadă. De ce evoc aceste imagini? Ca să înțelegeți că cititul împreună, în familie, vă poate apropia măcar în perioadele festive, dacă în restul anului fiecare este cu ale lui, cine știe pe unde. E un prilej să râdeți, să plângeți, să discutați ceea ce citiți, să faceți schimb de idei, să vă bucurați de clipe de relaxare explorând povești, zic eu, care nu își vor diminua niciodată din forța mesajului și din puterea de a vă face să simțiți magie de fiecare dată când veți deschide coperțile cărților.

Mi se pare și mai magic dacă, ca și părinți, ne facem timp să citim împreună cu ai noștri copii, în tandem, lângă brad, în timp ce sorbim dintr-o ciocolată caldă cu bezele. Crăciunul este despre momentele care ne rămân întipărite în minte drept instantanee care pot semăna foarte bine cu cărțile poștale primite de departe, de la prietenii dragi. Sunt genul de lucruri ce rămân cu noi pentru tot restul vieții (imagini, mirosuri, sunete), iar asta înseamnă că e de datoria noastră să le construim cât mai frumos.

Pentru mine Crăciunul e alcătuit din câteva instanee, care-mi apar în minte în fiecare an: mirosul de portocale și turtă dulce, frământatul cozonacului de bunica și ulterior de mama, împachetarea cadourilor pentru oamenii dragi, împodobirea bradului în Ajun, lecturile de lângă brad, ornamente deosebite, colindele românești și internaționale – pe care le-am adunat într-un playlist de sărbătoare, pe care-l împărtășesc și cu voi mai jos.

O să vă prezint cărțile care mi-au făcut mie Crăciunul mai frumos, încercând să scriu câteva rânduri despre fiecare, în care să cuprind vârsta recomandată, dar și ce mi-a plăcut la ele.

Poveste de Crăciun de Charles Dickens (ediția ilustrată) – ed. Litera

Probabil una din cărțile care are cea mai mare popularitate în rândul cărților cu povești despre Crăciun. Nu știu cum poate fi explicat acest lucru în afară de faptul că Charles Dickens este unul din cei mai buni „făuritori” de povești, acum devenite clasice.

„După o vreme, au trecut la jocuri, fiindcă e bine să mai fii copil din când în când, mai ales în seara de Crăciun, al cărui puternic întemeietor a fost el însuși un prunc!”

„M-am străduit, în această cărțulie stranie, să provoc Spiritul unei Idei, care să-i încurajeze pe cititorii mei să le placă de ei înșiși, sau unora de alții, sau de anotimp, sau de mine. Îmi doresc să le umple casele de bucurie și nimeni să n-o lase din mână. Prietenul și slujitorul lor credincios.” (cuvânt-înainte la prima ediție – decembrie 1843)

Lectura acestei cărți a devenit pentru mine un fel de ritual, dat fiind faptul că o recitesc în fiecare an de Crăciun și, chiar dacă poate nu o termin, pentru mine este suficient să știu că am răsfoit-o, că am intrat din nou în spiritul sărbătorilor cu ajutorul ei. Eu nu simt că vine Crăciunul cu adevărat dacă nu-mi arunc ochii pe această carte. Acum vreo câțiva ani am văzut și filmul, îl am pe DVD, dar nu se compară cu modul magistral în care este scrisă cartea. Nu mai zic, că în această superbă ediție ilustrată, imaginile care se regăsesc în paginile ei sunt absolut fascinante. Îmi place că pe măsură ce a trecut timpul, am început să văd și alte înțelesuri ale acestei povești și, în fiecare an, mai descopăr ceva nou, o dată cu fiecare lectură. Cred că ăsta e secretul unei cărți bune, pe de o parte, iar pe de alta, să-ți dea impresia că parcă o citești pentru prima dată, de fiecare dată.

Pentru această carte nu am o vârstă recomandată, pentru că e genul acela de poveste potrivită pentru copii (datorită repovestirilor), dar și pentru cei de 90. Cu siguranță că, în funcție de vârsta la care o citești, descoperi alte sensuri și alte înțelesuri, dar ăsta cred că este tot farmecul. Cred că are „acel ceva” povestea aceasta în ea, care să te determine să cugeți un pic mai mult la faptele mici și mari, la trecut, prezent și viitor și la ce înseamnă să dăruiești și să fii bun și poate nu doar de sărbători.

Omul de zăpadă de Michael Murpurgo – ed. Arthur

Când scriu aceste rânduri, la Brașov s-a așternut un strat pufos și călduros de zăpadă, iar copacii se apleacă sub greutatea păturii albe și deși e mult prea frig pentru a ieși la bulgăreală, iar zăpada nu e potrivită pentru a construi ceva, tot am zburat cu gândul la iernile din copilăria mea, când ieșeam din casa bunicilor în curtea învelită într-un strat alb consistent și le dădeam viață unor oameni de zăpadă de diferite mărimi, de care ne bucuram până când începea să se încălzească și se topea zăpada. Cred că magia copilăriei în asta constă, în a te bucura pur și simplu de ceea ce reușești să faci cu propriile mâini, alături de cei mai dragi oameni pentru tine. Uităm lucrurile astea pe măsură ce creștem și cred că povestea omului de zăpadă, inspirată de desenele lui Raymond Briggs, exact pentru asta a fost făcută – să ne reamintească de micile gesturi care ne făceau fericiți o dată și cum ne pot aduna simple activități, din nou, împreună. Aș fi zis inițial că această carte e potrivită doar pentru copii, dar ținând cont de ceea ce am scris la începutul articolului, cred că este la fel de potrivită pentru toate vârstele, fie că vor părinții să le-o citească copiilor, fie că vor copiii să facă asta pentru părinții lor.

„Omul de zăpadă începu să alerge – mai încet la început, pe urmă din ce în ce mai repede și mai repede. Alergau atât de repede, încât își luaseră zborul. Picioarele lui alergau prin aer! Zburau!”

Mărețele aventuri ale Porcului de Crăciun de J. K. Rowling – ed.Arthur

„Sentimentele se nasc înăuntrul nostru. Însuflețirea este ceea ce ne transformă din pluș, mărgele și umplutură, sau din metal, lemn și plastic, în … ceva mai mult. Unui Lucru îi poate lua ani de zile până ajunge să fie pe deplin Însuflețit; alteori, însă, asta se întâmplă instantaneu. Așa cum mi s-a întâmplat și mie, astăzi, în magazinul de jucării. Holly și bunicul tău discutau între ei ce porc să cumpere pentru tine, iar când m-au ales pe mine, am fost Însuflețit. Din momentul acela am început să însemn ceva. Însuflețirea are loc atunci când înțelegem cu adevărat pentru ce am fost creați.”

Cartea aceasta am citit-o pe nerăsuflate acum aproape doi ani, chiar atunci când a apărut. Pentru mine orice carte apare și are semnătura lui J.K. Rowling este o comoară, iar aceasta nu face excepție. Este ceva aparte, destul de inedit pentru Rowling și nu prea, dat fiind faptul că și aici există personaje absolut captivante și sunt create lumi noi, în care te poți pierde cu ușurință. Cred cu tărie că este o carte savuroasă, atât pentru copii, cât și pentru părinți sau care poate fi citită cu ușurință în tandem. Este destul de groasă, are o poveste complexă, dar extraordinar de frumoasă, care vă va face să vă țineți răsuflarea și să vă întrebați mereu ce se întâmplă mai departe, dar care vă va ajuta cu siguranță să creați momente memorabile în jurul bradului, alături de cei dragi. Cine ar fi putut scrie o poveste magică despre Crăciun, unde cele mai neînsemnate lucruri joacă rolul principal, dacă nu J.K.Rowling, cunoscută pentru imaginația debordantă și pentru construcția unor universuri magice. Nici de data aceasta nu e o excepție, iar lucrurile uitate în Tărâmul celor Pierduți prind viață.

Mărețele aventuri ale porcului de Crăciun „nu este o simplă carte de sărbători, ci este o poveste duioasă, unde cei mici pot învăța alături de cei mari despre prietenie, sacrificiu, curaj, speranță și bunătate alături de câteva personaje simpatice și cu multă personalitate. Mi-a plăcut ceea ce spunea scriitoarea britanică într-un interviu de promovare a cărții, și anume, faptul că cei mici pot înțelege mult mai mult decât am crede noi, ei pot fi mult mai empatici cu anumite personaje sau stări și de aceea nu trebuie să îi tratăm ca simplii cititori naivi. Nu am cum să nu fiu de acord cu această afirmație și chiar recomand acest volum cititorilor începând cu vârsta de 9-10 ani, limita fiind doar nivelul de blândețe din suflet. Ca oameni, ne atașăm foarte mult de obiecte, de cele mai multe ori de cele nepotrivite, însă Rowling ne mută atenția asupra acelora prețioase, ce au o valoare sentimentală construită în timp și care aduc un aport la creșterea noastră.” (sursa: https://ciobanuldeazi.home.blog/2021/12/22/maretele-aventuri-ale-porcului-de-craciun-de-j-k-rowling-lectura-magica-unde-lucrurile-uitate-in-taramul-celor-pierduti-prind-viata/)

Marea carte a Crăciunului (povești, colinde, rețete, jocuri și activități pentru întreaga familie) – ed. Litera mică

Una din cele mai dragi cărți din colecția mea de Crăciun. Cuprinzătoare, plină de activități și povestioare diverse, rețete, cântece și informații inedite, toate acestea fiind însoțite de ilustrații captivante. Este o carte pentru întreaga familie, fără restricții de vârstă, în care toți membrii familiei vor găsi ceva haios, bun de făcut, interesant sau care o să-i pună pe gânduri.

Crăciunul în cele mai frumoase povestiri de Charles Dickens, Mark Twain, Oscar Wilde, Arthur Conan Doyle – ed. Nemira

Această carte reunește o colecție de povești ce aparțin unor autori deveniți deja clasici, precum Charles Dickens, Arthur Conan Doyle, Oscar Wilde, Mark Twain & alții. În cuprinsul ei sunt incluse în total 10 povestiri, mai mult sau mai puțin cunoscute, care vizează magia sărbătorilor de Crăciun și o celebrează cu măiestrie, prin personaje memorabile. Acestea sunt:

  • „Spiridușii Crăciunului” de Charles Dickens
  • „Uriașul cel egoist” de Oscar Wilde
  • „Crăciunul în Poganuc” de Harriet Beecher Stowe
  • „Scrisoare de la Moș Crăciun” de Mark Twain
  • „Granatul albastru” de Sir Arthur Conan Doyle
  • „Darul magilor” de O. Henry
  • „Viscol și soare de Crăciun” de Elizabeth Gaskell
  • „Dar de Crăciun de la indianul Pete” de Herbert W. Collingwood
  • „Primul pom de Crăciun” de Henry Van Dyke
  • „Șapte drumeți sărmani” de Charles Dickens

Sunt foarte potrivite pentru sesiuni scurte de lectură, unele dintre ele având doar câteva pagini, însă toate transmit mesaje despre adevărata semnificație a Crăciunului, precum: iubire, magie, nașterea Domnului, întrajutorarea semenilor, altruism și sacrificiu de sine. Nu sunt toate potrivite pentru copii, deoarece unele mai au în componență și un limbaj greoi, dar, cu siguranță o să le placă tinerilor și adulților, pentru că le vor dărui câteva momente de liniște și răgaz.

Dintre toate poveștile din acest volum, preferata mea este „Darul magilor” și, fără să stric surpriza, pot doar să spun că o să se lase cu lacrimi la final.

„Magii erau înțelepții – de o înțelepciune absolut minunată – care au adus daruri Pruncului născut în iesle, după cum bine ştiți. Ei au fost cei care au creat datina darurilor de Crăciun. Fiind înțelepți, darurile lor erau negreşit înțelepte şi ele (probabil puteau fi schimbate dacă erau duplicate). Ceea ce v-am istorisit eu aici este povestea searbădă a doi copii nesăbuiți, lipsiți total de înțelepciune, care şi-au sacrificat reciproc cele mai de preț comori ale căminului lor. Dar, în încheiere, vă zic aici vouă, înțelepților zilei, că dintre toți acei ce fac daruri, aceşti doi copii au fost cei mai chibzuiți. Pretutindeni, cei mai înțelepți oameni din lume sunt cei asemenea lor. Pentru că magii – magii sunt ei.”

Un băiat numit Crăciun de Matt Haig (seria de povești de Crăciun) – ed. Nemi

Nu e un secret că unul din autorii mei favoriți este Matt Haig. În acest caz, e de la sine înțeles, sper eu, de ce e o bucurie și mai mare pentru mine că acesta a publicat mai multe volume ce au drept temă centrală Crăciunul. Cred că de Un băiat numit Crăciun ați mai auzit mai ales dacă aveți Netflix. Acum doi ani, când s-a lansat filmul a fost intens mediatizat pe această platformă de streaming, și da, este chiar ecranizarea cărții lui Haig. Nu știu dacă vor face și o continuare, cum este în cazul cărților, dar pot să vă spun că este un film bine realizat.

Acum, întorcându-ne din nou la carte, aceasta are în componență toate „ingredientele” despre care ai vrea să citești de sărbători: zăpadă, aventuri, magie, umor, reni, turtă dulce, elfi, spiriduși și un băiat pe nume Nikolas căruia nu-i e teamă să creadă în magie. Cel mai minunat aspect al acestei cărți rezidă din mesajul pe care-l transmite și care le oferă ocazia copiilor de toate vârstele, dar și adulților deopotrivă să reflecteze: adevărata magie a Crăciunului constă în magia dăruirii, fiind ceva de care ne putem bucura cu toții, bogați sau săraci, slabi sau grași, fete sau băieți. De fapt este, dacă vreți, despre universalitatea Crăciunului și despre omul care dă numele acestei sărbători.

Vă recomand să citiți cartea, să vedeți filmul și apoi să continuați cu celelalte cărți din serie. Iar dacă vă vor plăcea, Matt Haig, mai are o serie scrisă în același stil, dar cu alte personaje – Spiridușa adevărului și Spiridușa adevărului merge la școală.

Zile de Crăciun de Jeanette Winterson – ed. Humanitas

Mixul perfect pentru completarea atmosferei magice de Crăciun este oferit de cartea lui Jeanette Winterson, care conține 12 povestiri și 12 rețete pentru 24 de zile de sărbătoare, care pot fi parcurse până în Ajunul Crăciunului. Aspectul acestei cărți este unul foarte special, scrisul din interior fiind de un albastru deschis, nemaiîntâlnit până acum de mine, fiind însoțit și de suave și deosebite ilustrații. Rețetele propuse de autoare sunt englezești, având povestită și istoria din spate, iar dacă vreți să experimentați cu gusturi și bucate noi de sărbători, cartea aceasta vă oferă toate ingredientele necesare pentru a o face.

Crăciunul lui Poirot de Agatha Christie – ed. Litera

Niciodată nu strică un pic de intrigă polițistă, mai ales de sărbători, nu? Cred că nu e prima dată când spun că sunt fan Agatha Christie, iar această carte nu dezamăgește, mai ales în ediția frumos îngrijită de editura Litera. Într-un fel, acest roman vine un pic în contradicție cu atmosfera feerică de care am tot povestit până acum, de-a lungul articolului, dar fanii genului, cred că vor aprecia recomandarea.

„Simeon Lee, un tiran milionar organizează o bizară reuniune de familie cu ocazia Crăciunului. De ce bizară? Fiindcă din cauza tiraniei lui, familia sa a fost dezbinată în deferite părți ale lumii, iar acum toți sunt invitați acasă. Însă, nimeni nu va afla care a fost motivul pentru care au fost adunați în această casă. Chiar în ajun de Crăciun, Simion Lee este găsit într-o baltă de sânge în propriul birou, în spatele unei uși încuiate din interior. Crima este cu atât mai complicată, deoarece toți cei care se aflau în casă au un motiv întemeiat pentru a-l fi ucis, datorită caracterului și personalității bătrânului care a sădit doar ură de-a lungul anilor. Și bineînțeles că Hercule Poirot va fi și de data aceasta cel care va rezolva puzzle-ul într-un mod spectaculos. Si atunci când crezi că prea multe piese nu-și au locul, el le va potrivi în așa fel încât tabloul final să capete sens.” (https://booknation.ro/recenzie-craciunul-lui-poirot-de-agatha-christie-2/)

Sora de zăpadă de Maja Lunde – ed. Arthur

Iată că am ajuns și la ultima recomandare, fiind și una foarte frumoasă, chiar dacă nu pe deplin veselă, însă mi-am dorit să termin articolul într-o notă pozitivă.

Aceasta este ultima carte de Crăciun pe care am citit-o. Asta s-a întâmplat anul trecut, lângă brad, învelită cu o păturică pufoasă. Am citit-o cu voce tare pentru că aveam public: pe mama și pe cățelul meu. A început să devină o tradiție la noi acasă să citim măcar o carte de Crăciun, cu voce tare, împreună. Mi se par cele mai magice momente și cred că e un „microb” care se poate lua ușor, o dată ce începeți să-i simțiți gustul.

Sora de zăpadă am luat-o din Librisul de pe strada Mureșenilor care duce spre Piața Sfatului, anul trecut, chiar înainte de a mă duce de la Brașov acasă, drept cadou de pus sub brad mamei. Ce m-a atras la ea a fost în primul și-n primul rând coperta bogat ornamentată și mai apoi paginile extraordinar de frumos ilustrate. Cred că este una dintre cele mai frumoase cărți din colecția mea, atât ca poveste, cât și ca aspect.

„Spiritul Crăciunului este ca un sentiment moale, de pluș, care îți gâdilă degetele de la picioare și care îți face inima să bată puțintel mai repede, dar nu atât de repede încât să te deranjeze. Spiritul Crăciunului e genul acela de sentiment care te îmboldește să-ți deschizi larg brațele și să îmbrățișezi pe cineva. Spiritul Crăciunului te face să cânți, să râzi și să ai noduri în gât. Toate deodată. Dacă spiritul Crăciunului ar avea o culoare, ar fi un galben cald, așa cred. Deși culoarea tipică a Crăciunului e roșu. Fiindcă spiritul Crăciunului aprinde în mine o lumină, exact ca o făclie.”

„Maja Lunde este o cunoscută scriitoare din Norvegia, iar volumul Sora de zăpadă este considerat unul dintre cele mai mari succese editoriale din țara nordică din ultimii zeci de ani. Dat fiind acest fapt, pot doar să spun că am dat peste o poveste impresionantă, care deși poate fi considerată o carte pentru copii, poate fi iubită cu mare ușurință de orice adult cu inima deschisă. Volumul ne spune povestea lui Kristian, care deși este născut în Ajunul Crăciunului, anul acesta nu se gândește cu prea multă speranță la aniversarea lui sau la ziua de 25 decembrie. Acest lucru este datorat faptului că Iunia, sora sa mai mare, a pierdut lupta cu viața cu doar câteva luni în urmă, așa că rănile familiei sunt încă mult prea adânci și mult prea dureroase pentru a fi umplute cu spiritul radios al Crăciunului. Kristian își petrece timpul la școală și la bazinul de înot, unde în ultima vreme merge aproape zilnic, devenind cu mult mai bun decât prietenul său, John. Însă, totul se schimbă atunci când Kristian observă năsucul turtit de geamul bazinului al unei tinere pistruiate. Hedvig va deveni în scurt timp prietena lui cea mai bună și cea care îi va aduce un strop de bucurie în viața mohorâtă. Prietenia dintre cei doi va scoate la suprafață tot ceea ce e mai important în viață, de la cacao cu lapte la patinat până la familie și prieteni.” (https://ciobanuldeazi.home.blog/2021/12/10/sora-de-zapada-de-maja-lunde-cu-ilustrattii-de-lisa-aisato-lectura-colorata-si-expresiva-spre-miezul-calduros-al-spiritului-craciunului/)

Vă mulțumesc, ca de fiecare dată, că m-ați citit până la final și că îmi susțineți munca, chiar dacă nu a fost atât de consistentă pe cât aș fi vrut în a doua jumătate a acestui an. Vă doresc lectură plăcută, liniște, momente fericite alături de familie și sărbători în care timpul să pară că a încetinit!

Toate cărțile prezentate în articol, le găsiți în ordinea menționării, pe link-urile de mai jos:

„Povețe ia, dar judecă tu însuți!” – William Shakespeare