Oamenii cu un talent, orice fel de talent, se găsesc, pentru că se atrag. Poezia îi unește uneori. Sau poate proza. Sau poate doar cuvântul. Modul în care fac artă îi aduce laolaltă, cu siguranță.

Aceasta este pe scurt povestea întâlnirii mele cu invitata mea de la interviul de luna aceasta. Întâmplător sau nu, este tot poetă, ca invitatul de la interviul precedent. Nu am vrut neapărat să le succed în acest mod, dar asta a ieșit. Și m-am bucurat enorm când am citit rândurile pe care le veți descoperi și voi mai jos! Pur și simplu, fără motiv sau, din contră, cu unul foarte clar în minte. Acela că e uimitor cum poți întâlni oamenii potriviți la timpul potrivit, ca să-ți mai schimbe un pic perspectiva asupra vieții, asupra actului artistic și performativ, asupra a ceea ce crezi c-ai înțeles, dar n-ai făcut-o de fapt decât la suprafață.

A, și încă un lucru, dacă scrieți poezie și aveți vreodată ocazia să participați la un open mic dedicat, vă recomand cu toată inima să o faceți și să și citiți! E un sentiment care nu se compară cu nimic altceva, acela de a-ți împărtăși versurile intime, scrise în singurătate, cu alții. De asemenea, dacă vreți o recomandare ad-hoc de loc unde puteți întâlni oameni frumoși și unde puteți bea și o cafea gustoasă, în același timp, vă recomand să veniți la Brașov și să treceți pragul localului Tipografia. Nu o să vă pară deloc rău, poate chiar o să vă schimbe viața! Eu așa am cunoascut-o pe draga de Lena și a fost cu adevărat life-changing. Urmăriți-i pe Facebook pentru a fi la curent cu evenimentele pe care le organizează, oamenii de acolo chiar fac magie!

Care sunt cuvintele care reușesc să te descrie cel mai bine în acest punct al vieții tale?

Curaj, sinceritate, maturitate înceată, cafea și ciocolată, creativitate și ușurință de exprimare. Noroc și recunoștință. Pasiune. Poezie.

Ce înseamnă pentru tine poezia și ce ți-a adus în anii aceștia de când o scrii?

Poezia pentru mine este salvarea și sensul vieții. Mi-a adus bucurie, lacrimi, sacrificiu, oboseală și o cale lungă și frumoasă înspre nemurire.

Care crezi că este scopul lecturii în general și care ar trebui să fie rolul ei în societatea actuală? Ce înseamnă lectura pentru tine?

Scopul lecturii este să îți răspundă la întrebările existențiale, să te relaxeze, să îți formeze aparatul critic, să te facă să îți pui și mai multe întrebări, să te educe și să te îndrume. Să îți ofere o traiectorie. Lectura pentru mine este esențială și este instrumentul prin care am ajuns să îmi doresc să scriu.

„Secretul este ambiția. Suntem ambițioși și vrem să supraviețuim, să nu murim de foame.”

Care sunt acele cărți care te-au impresionat pe deplin de când ai început să simți gustul lecturii și până acum? Poți face un top 3?

Înainte de facultate m-a fascinat toată proza de Murakami și toată Fundația lui Asimov. În timpul facultății îmi plăcea tragedia greacă și m-au impresionat în mod deosebit Flaubert și Saramago, iar acum îmi place enorm poezia scrisă de femei.  Nu am putut face niciodată un top din nimic, fiindcă absolut tot ce aleg să citesc, ajunge să îmi placă.

Acum aș vrea să te întreb despre procesul de a scrie o carte. Ce a însemnat pentru tine să-ți vezi cuvintele prinzând contur pe hârtie?

Este încă ceva ce nu realizez că am făcut. A fost o muncă de echipă dintre mine, redactorul-șef, editura, ilustratoarea coperții – Tania Mușina, cititorii și oamenii care au apreciat cartea și munca noastră. E o chestie obișnuită să îmi văd cartea în librării, dar este deja și o chestie străină de mine. Cartea a prins o viață aparte și mă bucur enorm pentru acest lucru. Deja simt că nu îmi mai aparține.

Care crezi că este cea mai mare satisfacție a unui scriitor? Dar a ta?

Cred că cea mai mare satisfacție a unui scriitor este aprecierea. Și a mea, desigur. Îmi place că poezia mea îi îndeamnă pe ceilalți oameni să își scrie poezia.

„…suntem aici pentru că așa s-a decis undeva
aici pentru că nu suntem altundeva cu altcineva în preajmă ”

Ce înseamnă pentru tine să fii profesor & educatoare? Ce îți aduce meseria asta și ce le-ai spune tinerilor care își doresc să urmeze aceeași carieră ca și tine?

Îmi place enorm să îndrum studenții, să am o relație frumoasă cu ei și îmi place să fiu parte din viața copiilor. Îmi place să îmi povestească lucruri și îmi place să îi văd cum cresc armonios. Îmi place să descoperim lucruri împreună și îmi place enorm să le citesc. Un mare sfat pe care îl am pentru cei care vor să lucreze cu studenții și cu copiii este să îi iubească cu adevărat. Așa, nimic din ce faci pentru ei nu ți se pare obositor sau greu.

Ai vreo poezie preferată? Sau un poet pe care îl prețuiești în mod deosebit pentru ce îți transmit versurile sale? Dacă da, care e aceea / acela?

Îmi place mult Grigore Vieru. Îmi place cum a scris în Pasărea: când s-a întors la puii ei cu hrana, găsise cuibul gol și amuțit. I-a căutat până-i albise pana, și-n cioc sămânța a-ncolțit.
Îmi plac și Cămășile și Făptura mamei de el. Îmi place cum tatăl meu scrie poezie. A scris un poem pentru mine și m-a trezit într-o dimineață și mi l-a oferit într-o cutiuță înainte să iasă din casă. A fost cel mai frumos lucru pe care l-a făcut tata pentru mine.

Ești originară din  Republica Moldova. În ultima perioadă vedem tot mai mulți moldoveni care schimbă lucruri atât în România, cât și în Moldova, în ceea ce privește domeniul artistic și nu numai. Ca punct comun, toți sunteți foarte talentați și dedicați. Așa că-mi permit să te întreb: care este secretul?

Secretul este ambiția. Suntem ambițioși și vrem să supraviețuim, să nu murim de foame. Suntem și foarte harnici și curați la suflet, într-un mod primitiv. Asta ne face să mișcăm lucrurile în jurul nostru. Vrem o libertate de exprimare mai mare și nu ne e frică să muncim mult ca să o avem.

Știu că sunt mulți autori care au ritualuri pentru ca procesul de scriere să decurgă cât mai lin. Tu ai vreun ritual anume pe care-l respecți atunci când scrii?

Scriu când și dacă am timp. Nu prea am timp, e mereu ceva de făcut, undeva de mers, ceva de rezolvat, de plătit, de lucrat. Însă am un ritual înainte de a ieși pe scenă. Nu vorbesc cu nimeni, doar cu cei extrem de apropiați mie și stau mult la baie. Plâng mult și îmi antrenez vocea. Îmi citesc poemele de sute ori, apoi muțesc pentru o oră-două. Înainte de scenă nu intru în niciun context social, tocmai ca să păstrez toată energia pentru scenă și mai ales, pentru public.

„Un mare sfat pe care îl am pentru cei care vor să lucreze cu studenții și cu copiii este să îi iubească cu adevărat.”

Aș vrea să-mi povestești despre ce înseamnă să organizezi Open mic-uri de poezie. Ce ai descoperit despre tine și despre oameni de când o faci și cum ți-a venit ideea?

Ideea a fost a lui Tunde și a lui Kristof de la Insomnia. Să fac un eveniment al meu. Făcusem unul de ziua mea și a fost un mare succes. Am făcut Open Mic-uri în Cluj, Chișinău, Iași și Brașov. Cele mai reușite Open Mic-uri pentru mine au fost la Cluj și la Brașov. La Iași nu am reușit să mă înțeleg neapărat cu toți cei din public, iar la Chișinău am simțit că nu este loc de cineva ca mine acolo, că au o comunitate formată și fără de mine. La Cluj am fost cea mai apreciată și am format o comunitate poetică frumoasă și fidelă. Am avut niște invitați absolut excepționali și a fost o cerință mare de a continua platforma. La Brașov, în schimb, am râs cel mai mult. Nu am să uit niciodată acea seară poetică de la Brașov.

În final, aș vrea să te rog să împărtășești câteva rânduri din ceea ce ai scris până acum (fie că sunt poezii publicate sau pagini de jurnal) care îți sunt tare dragi sau reprezintă ceva important pentru tine.

Astăzi am scris câteva rânduri la Insomnia pentru un show din Timișoara la Comuna 30 și sună așa:

cafeaua mea este dulce-otravă și pe jos sunt împrăștiate hainele pe care le port în momente diferite ale zilei 
sunt câteva amintiri pe care le păstrez cu mine câteva mărunțișuri prin buzunare 
sunt câteva poeme bune pe care vreau să le scriu de-a lungul vieții 
câteva fețe clare pe care le port cu mine-n gând și-n pat 
câteva ecrane câteva flori câteva pagini din cărți alese un motan găsit pe stradă 
și nici-o dezamăgire niciun regret niciun frate mai mare care să nu te iubească 
câțiva prieteni care sunt acolo pentru tine când ești pe cea mai mare scenă 
suntem aici pentru că așa s-a decis undeva 
aici pentru că nu suntem altundeva cu altcineva în preajmă 
ascultă-mi vocea și lasă-te purtat de val 
avem o cale lungă înainte 
o muzică pe care o împărtășim 
o singură mână de care ne ținem 
avem același oftat și suntem din aceeași țară în aceeași țară 
nimic din ce se întâmplă nu este din întâmplare 
orice mamă te sună ca să-ți spună că te iubește și te susține la nevoie 
orice tată îți cumpără toate perechile de pantofi pe care nu le-a avut el niciodată 

Pe Lena o puteți găsi aici:

• Instagram
• Facebook

„Povețe ia, dar judecă tu însuți!” – William Shakespeare