Salutare tuturor! După atât de mult timp petrecut în casă, nostalgia era inevitabil să nu apară.

Dintotdeauna luna mai avea o însemnătate mare pentru mine, fiind și ziua mea de nume în această perioadă. De câțiva ani încoace, însă a căpătat o altă semnificație.

Luna mai era despre cer senin, flori, concerte, plimbări, ieșiri în natură, apusuri superbe și… aventuri. Însă anul acesta va fi mai puțin ieșită din comun, din cauza situației actuale. Am rămas totuși cu cerul spectaculos, apusurile ce pictează cerul în culori incredibile și cântul păsărilor care să ne țină companie atunci când scoatem capul pe geam.

De vreo 3 ani încoace, la o dată anunțată, mă urcam în tren și mă duceam la București la tradiționalul concert de mai al celor de la Carla’s Dreams. Stăteam doar o noapte, iar a doua zi mă întorceam acasă. Era momentul meu de respiro, clipele de fercire când puneam lumea pe pauză. Anul ăsta am rămas doar cu muzica și amintirile de la celelalte concerte, pe care le-am și revăzut în izolare de vreo câteva ori.

Piesa aceasta a apărut în mai 2016 și este una din cele mai profunde piese ale lor, cea „despre acasă”.

Apoi, pe 21 mai, ieșeam undeva, la un restaurant și la o plimbare cu mama mea sau cu niște prieteni. În 2018, de exemplu, am mâncat o masă copioasă și am fost apoi în Grădina Botanică la o ședință foto, pentru că măcar de ziua fotografului să i se facă și lui fotografii, nu? :))

În mai este ziua școlii mele, iar săptămâna cu 21 cuprindea Școala Altfel și, chiar dacă, în unii ani nu făceam mare lucru, ne distram copios.

Nu mai zic că e luna în care apar bujorii (florile mele preferate) și tot timpul avem în casă câteva fire sau îmi aducea bunicul de la țară brațe întregi.

Am primit și anul acesta bujori și parcă m-am bucurat și mai tare de parfumul lor suav și dulce! Pentru că asta am învățat în această perioadă, să prețuiesc tot ce am, fie că a fost atunci, fie că este acum. Doar să mă bucur de micile bucurii ale vieții, să zâmbesc când am ocazia, să las doar emoția să mă călăuzească și să nu mai trăiesc pe repede înainte…

Îmi este dor de tot ce era înainte pentru că atunci credeam că era bine. Poate că nu era, iar schimbarea asta a fost, de fapt, necesară. Eu am învățat multe, am rememorat multe, am făcut multe, am continuat să mă descopăr pe mine în această perioadă de grea încercare și sper că și alții au înțeles că asta a fost ca un fel de nouă șansă – șansa să fim mai buni, mai empatici, mai atenți, mai iubitori, mai neînfricați, mai prietenoși – într-un cuvânt să fim OAMENI!

În final, vă las un citat care mi-a plăcut mult și l-am găsit potrivit pentru toate prin câte am trecut:

„Nu trebuie să permitem ceasului și calendarului să ne împiedice să vedem că fiecare clipă a vieții e un miracol și un mister.”

– H.G. Wells