Restaurante

Bocca Lupo, Strada Doctor Joseph Lister 1

Pentru cei care vor să se simtă ca în Italia mai aproape de casă, restaurantul Bocca Lupo este exact ceea ce aveți nevoie. Totul este parcă scos dintr-o poveste, de la chelnerii îmbrăcați frumos, la modul în care sunt aranjate mesele, până la decorațiunile în funcție de sezon care înfrumusețează fiecare colțișor al restaurantului. Este aproape de Opera Română, în Cotroceni și cred că este genul de loc unde ar trebui să mergi doar elegant îmbrăcat (sau măcar cu o oarecare prestanță). Este ceva fin și deosebit la acest loc. Au o selecție de vinuri extraordinară, iar chelnerul te ajută să alegi

Dar, mai presus de toate, cred că marea atracție din acest loc este mașina din interior, special concepută pentru a arăta ca un blat de lucru unde se face pizza. Și chiar acolo se face! Puteți să vedeți pizzarul în acțiune dacă vă așezați la una dintre mesele din apropiere de mașină.

Am mâncat o porție de tagliatelle în două culori cu creveți, roșii uscate, ceapă, usturoi, parmezan, sos alb (absolut divină combinația între toate ingredientele din cadrul porției, recomand să-ți faci „furculița perfectă”, pentru a vedea cum se combină) și o răcoroasă tartă cu lămâie, mentă și bezea. Totul a fost un deliciu!

Sigur, pentru că suntem în Cotroceni, prețurile sunt un pic cam piperate, dar cred că se merită să mergi, dacă ești un iubitor al bucătăriei italienești și dacă vrei să ai parte de o servire ca la carte. Și bineînțeles, dacă vrei să-ți faci o poftă!

Prețuri: Paste cu creveți – 53 lei (350g); Tarta cu lămâie – 28 lei (250g)
Meniu: https://boccalupo.ro/meniu-mancare/
Program: în fiecare zi, 12 – 00

Cannoleria, Strada Cornescu 4

De la Cannoleria, până să ajung în locația fizică, am tot comandat faimoșii lor mini cannoli. Aceștia au servit și în loc de tort, de ziua mea, anul trecut, când am sărbătorit în București, atât de buni îi consider și nu cred că mi-aș fi putut dori altceva. Pentru cine nu știe, cannoli sunt unul dintre deserturile mele preferate. Dacă mi-ai dat cannoli sicilieni pur și simplu m-ai făcut fericită

Dar, revenind, după ce am gustat bunătățile acestea mici, am tot zis că vreau să văd și localul și să mănânc și altceva de la ei. Asta s-a întâmplat anul ăsta în martie, când am ajuns în locația de pe Cornescu (sunt mai multe, în diferite locuri/sectoare din București) și am putut să mă delectez cu o pizza autentică, cu un blat subțire, dar pufos, în același timp, aromat de cele 4 tipuri de brânză cremoasă, specifică Quatro-formaggi-ului. Bineînțeles, nu am rezistat tentației de a lua și cannoli (cum aș fi putut?).

Deși nu am intrat înăuntru, pot spune că terasa este una tare frumoasă, un colțișor intim și micuț unde te poți răsfăța cu cele mai de seamă bucate italienești, dar fără a fi cu pretenții.

Meniu: Glovo
Program: de marți până duminică, între orele 12 și 22

Prețuri (la momentul la care am mâncat eu):
Mini cannoli (mix 4 arome, 12 bucăți) – 65 lei
Cannolo sicilian – 20 lei / bucata
Pinsa 4 Formaggi (450g) – 50 lei

Restaurant la mama, clubul țăranului român, Strada Monetăriei 3

În acest loc am ajuns înainte de lansarea cărții la București, „Oameni ca păpădiile”, a lui Sergiu Beznițchi. Venisem după o tură prin Muzeul Geologic și cum mai aveam de stat, plus că simțeam nevoia de o gustare, am zis că ăsta e locul ideal în care să savurăm ceva gustos. Și, așa cum spune și denumirea, clătitele cu banane și finetti, sunt făcute exact ca la mama acasă. O porție de 330g costă 21 de lei, iar împreună cu o cafea, pot constitui o gustare ideală. În privința celorlalte feluri de mâncare nu mă pot pronunța pentru că nu le-am încercat, însă cred că acest loc e ideal dacă vreți să vă delectați cu mâncare tradițională românească. De asemenea, puteți să treceți pe aici, după o vizită îndelungată (care poate cauza și foame) la Muzeul Țăranului

Meniu: https://lamama.ro/collections/all-products
Program: vineri & sâmbătă: 9 – 22:30; duminică – joi: 9 – 22

The Mark Restaurant & Pub, Calea Griviței 84-98

Experiența în acest local a fost una plăcută și surprinzătoare de la început și până la final. Recomand în special dacă vreți să savurați porții mari de delicatese, făcute repede și dacă aveți nevoie de un loc unde să stați până la trenul vostru (în caz că v-ați săturat să așteptați doar în gară), dat fiind faptul că se află în apropierea Gării de Nord.

O selecție de ceaiuri foarte generoasă, iar pentru un iubitor al acestei băuturi ăsta a fost un mare plus. Ceea ce este foarte interesant la acest restaurant se datorează tocmai corporatiștilor care lucrează în imensa clădire de sticlă de deasupra. Cum am nimerit la ora prânzului, am primit doar un meniu tipărit pe un singur carton, cu doar câteva opțiuni și, cum verificasem meniul înainte online asta mi s-a părut ciudat, dar de fapt a fost un avantaj. Pe acel carton stăteau frumos înșirate câte 3-4 tipuri de preparate pentru fiecare fel de mâncare (I, II sau desert), porții care erau foarte mari după gramaj, în general formate din specialități (somon, vită etc.) a căror prețuri erau de neimaginat (în sensul că erau foarte ieftine în comparație cu aceleași tipuri de preparate, dar la alte localuri). Văzând că, după noi, localul a început să se umple până la refuz de oameni, care era evident că sunt în pauza de la muncă, ne-am dat seama că ăsta era un meniu special dedicat lor, de aici prețurile și cantitățile atât de potrivite. Ceea ce mi se pare fain că servesc din acest meniu oricui la ora prânzului, fie el corporatist sau nu.

Căutând meniul online pentru acest articol, mi-am dat seama că nu vă pot spune cu exactitate ce preparate am mâncat, însă îmi aduc aminte că o poție a fost cu somon la cuptor în crustă, cu păstăi în sos de lămâie cu usturoi, iar cealaltă a fost vită în sos de brânză cu garnitură de orez.

Desertul l-am solicitat din meniul general, pe care l-am cerut la masă, după ce am terminat de mâncat felurile principale. Cum acesta se găsește online, pot să vă spun că este un mousse de fistic, cu ciocolată albă și jeleu de fructe de pădure care a costat 42 de lei. Deși prețul poate părea un pic piperat, dacă ne raportăm și la cele 150 de grame ale lui, vă spun că acest desert este ceva ce sigur trebuie să încercați. Arăta atât de bine când l-am primit încât nu-mi venea să-l mănânc, iar textura și gustul lui nu se compară cu niciun desert pe care l-am mâncat până acum. Ceva atât de fin și de aerat încât nici nu știi ce mănânci (în sensul bun al expresiei, bineînțeles).

Meniu: https://www.facebook.com/themark.bucharest/menu/
Program: luni – joi: 9:30 – 23:30; vineri: 9:30 – 00; sâmbătă: 11 – 00; duminică: 11 – 23

ZenSushi Victoriei, Strada Grigore Alexandrescu 56

La fel ca și în cazul Cannoleria, Zen Sushi era un loc din care până acum preferasem doar să comand atunci când eram în București, însă în mai anul acesta am reușit să ajung și în una dintre locațiile lor.

Trebuie să recunosc că probabil nu aș fi fost fan mâncare chinezească dacă nu aș fi încercat-o pe a lor. Acum, când merg în București, a devenit un fel de tradiție, să iau și un meniu de sushi.
Localul este unul liniștit, spațios, curat, în culori plăcute și cu decorațiuni și imprimeuri alese, care să te aducă mai aproape de cultura chinezească. Meniul este amplu, destul de variat și cu siguranță tot ce cuprinde este gustos, chiar dacă eu nu am încercat decât câteva preparate. Prețurile, spun eu, sunt destul de rezonabile. Acesta este cu siguranță un loc unde trebuie să ajungi dacă ești fan mâncare chinezească. Mai au și alte locații, dar, așa cum am zis, poți comanda și online dacă vrei să-ți faci o poftă

Sushi-ul pe care l-am gustat până acum a fost cel din Maki Menu, care are 300g și conține 3 ton maki, 3 somon maki, 3 avocado maki, 3 castravete maki și 8 california maki. Am mâncat și un bol gigantic de orez, cu un mix de legume aromat și ou (care merge fantastic cu sosul de soia). Un deliciu! Dar ceva cu adevărat delicios, pe care nu ai cum să-l găsești în altă parte este… desertul! Da, desertul, ai citit bine. Este un duo mousse de ciocolată belgiană pe un blat tot de ciocolată. Ceva ce cu siguranță nu trebuie ratat.

Ele au următoarele prețuri:
Maki Menu: 59 lei
Orez cu legume, porție mare: 22 lei
Duo mousse: 22 lei

Meniu integral: https://zensushibucuresti.ro/meniu
Program: de luni până sămbătă: 12 – 23; duminică: 12 – 22

Coclintă Brasserie, Calea Victoriei 153

Această braserie micuță și cochetă am descoperit-o întâmplător în una din numeroasele perindări pe care le-am făcut pe Calea Victoriei. Era iarnă și frig și căutam un loc unde să ne încălzim, așa că am zis că ăsta ar putea fi locul perfect. Și chiar așa a și fost. Și nu doar din cauza vinului fiert, ci și pentru că avea o atmosferă primitoare, cu oameni amabili, gata mereu să-ți sară în ajutor. Cred că este o afacere de familie pentru că, adesea, în aceste cazuri te întâlnești cu un service atât de atent. Nu mai zic că era decorat corespunzător, de sezon și asta a făcut locul să fie și mai drăguț. E genul de restaurant pe care, cei care caută și apreciază mâncarea tradițională românească, îl vor îndrăgi din prima, meniul este unul bogat în specialități de la noi, în special din partea Maramureșului.

Ce mi-a plăcut cel mai mult, din ce am mîncat, a fost fasolea bătută care a fost adusă la masă ca aperitiv, fără să o fi cerut, împreună cu niște baghete de pâine subțiri, proaspete și foarte gustoase cu care să o mănânci. Am comandat practic preparatele care dau și denumirea locului, adică 2 coclinte, una denumită „de dor”, cu brânzeturi maturate și alta „fală și mândrie”, cu pulpă de rață, varză și brânză.

Prețuri pentru ce se vede în imagini:
Coclintă brânzeturi: 38 lei (300g)
Coclintă varză: 40 lei (300g)
Vin fiert: 22 lei (150ml)

Meniu integral: https://www.xn--coclint-f4a.ro/meniu/
Program: în fiecare zi, de la 8:30 până la 22

La Plăcinte, Bulevardul Ion Mihalache 96-98

Unul dintre localurile unde am mâncat cel mai des când am venit în București este La Plăcinte. Și, cu siguranță, e cel pe care-l recomand pentru oricine, pentru că poți mînca bine indiferent ce-și iei din meniu. Fie că vorbim de ciorbițe, fie de felurile principale care sunt alcătuite în special din mâncare românească (și nu numai), fie că vorbim de deserturi sau de specialitatea lor, plăcintele, sigur vei găsi ceva pe gustul tău. Au un meniu bogat și variat, cu băuturi delicioase (de sezon și nu numai), cu muuulte variante de plăcinte (tradiționale sau învârtite, dulci sau sărate) și cu genul ăla de mâncare clasică, bună, care la final te va face să te lingi pe degete.

Ca un bonus, toate locațiile La Plăcinte sunt și extraordinar de frumoase, cu inspirație din modelele folclorice, pe care le poți admira până îți vine comanda.

Paradoxal, cred că am intrat din greșeală prima dată într-un La Plăcinte din centru, care între timp s-a și mutat, dar am vizitat localurile lor de multe ori în ultimii 5-6 ani și pot spune că niciodată nu am fost dezamăgită de calitatea produselor și serviciilor oferite de ei. Cea mai recentă vizită pe care le-am făcut-o a fost în iulie 2022, de unde sunt și fotografiile de la interior, dar și cu preparatele savurate atunci.

Am fost de 2 ori în aceeași perioadă. O dată am mâncat: pârjoale de curcan cu piure de cartofi (51 lei) & piept de pui la grătar cu legume (47 lei), iar desert clătite ​cu brânză de vaci și sos de miere (30 lei). A doua oară: plăcintă cu mozzarella (30 lei) și desert învârtită cu vişine (30 lei).

Meniu integral: http://laplacinte.ro/ro/pages/menu/
Program: în fiecare zi, 10 – 22

Bistro „Acuarela”, Strada Polonă Nr 40

Iată că am ajuns și la ultimul restaurant de pe această listă cuprinzătoare. L-am lăsat pe această poziție, pentru că este, cu siguranță locul care-mi place cel mai mult din București, ca și strada pe care se află. Ascuns bine printre case vechi și ambasade, acest bistro are un aer rustic care-l face atât de special pentru mine. Asta și faptul că, atunci când intri pe terasa lui, uiți pur și simplu unde te afli, iar la interior nu mai zic.

Am venit aici, anul trecut în mai, chiar de Constantin și Elena, pentru a-mi aniversa onomastica. Nici nu aveam nevoie de un cadou mai frumos, descoperirea acestui loc micuț, cochet, intim, și care e, într-un fel, pentru cunoscători, a fost de ajuns.Cred că este, din nou, o afacere de familie, pentru că service-ul a fost unul impecabil. Mâncarea nu are de nevoie de cuvinte, pentru că m-a transportat înapoi în copilărie.

Ce este cel mai captivant la acest loc, pe lângă terasa plină de tot felul de accesorii trăznite, care mai de care mai spectaculoase, care te duc direct în casa bunicii (inclusiv farfuriile și cănile de tablă în care ești servit), este cu siguranță interiorul unde se află o impresionantă colecție de obiecte care, la prima vedere, pot părea vechituri sau fără o întrebuințare anume, dar care de fapt, reprezintă sufletul acestui loc. Sunt recondiționate și folosite în cele mai originale moduri pentru a crea un interior echilibrat cromatic și atipic. Cred cu tărie că nu veți mai întâlni așa ceva nicăieri în altă parte. Totul este gândit și făcut cu atât de mult bun gust, cu atâta simplitate care te întoarce la rădăcini și care te face să devii nostalgic. Te simți ca într-un muzeu al amintirilor la ei. Au muzică bună și adesea fac și evenimente. E locul perfect pentru a-ți petrece o seară liniștită cu prietenii, departe de agitația orașului, care uneori poate deveni copleșitoare.

Ce este cel mai fain la mâncare este că provine de la mici producători, produsele fiind premium, ultra premium și bio, iar totul se servește sub zicala „împărtășim cu tine ceea ce nouă ne place să mâncăm”. Am mâncat cartofi prăjiți cu telemea (exact așa cum mâncam când eram mică) – 22 lei și piept de pui la grătar cu salată de ardei copți și verdețuri (nu am găsit prețul) de parcă nu aș mai fi mâncat așa ceva niciodată până acum și totul a avut un gust desăvârșit. De băut am luat o limonadă de soc cu busuioc (400 ml – 19 lei) și un latte (250 ml – 17 lei).

Meniu: https://acuarelabistro.ro/meniu-acuarela
Program: sâmbătă & duminică: 10 – 23; luni – miercuri: 12 – 22; joi & vineri: 12 – 23

Cafenele

ESHTE Shop & Café, Strada Doamnei 15

Eshte este cu siguranță un loc de poveste, cu o poveste foarte frumoasă în spate. Pare o denumire atipică, dar aceasta vine de la sufixul adverbial „-ește”, definind rolul pe care îl are brand-ul: acela de a crea noi forme de expresie alături de partenerii acestuia.
Cei care au adus la viață acest proiect spun că suțin și cred „în creatori și făuritori, în valoarea artizanilor și a metodelor lor de producție”, dar și că sunt în căutarea mixului perfect între idei tradiționale și moderne, sprijinind proiecte românești ce spun povești care ne inspiră, despre România de azi.

Pe Google Maps este etichetat drept cafenea de artă și nici că ar putea exista o sintagmă care să descrie mai bine acest loc. La parter, poți savura în tihnă, într-un decor fastuos, cu tente de industrial, o cafea sau un ceai, iar dacă mergi la etaj vei intra în universul creativ românesc, pe care proprietarii au decis să-l scoată în evidență prin modul în care au amenajat micul „magazin”. Produse artizanale ca săpunurile, uleiurile esențiale, lumânările sau parfumurile stau frumos așezate, în locuri special dedicate, așteptând spre a fi mirosite și luate acasă. Haine din țesături fine, tacâmuri cu un design special sau piese de mobilier se evidențiază pe același fundal industrial.

Pe lângă aroma de cafea proaspăt rășnită și impresia de uimire pe care am avut-o când am pășit în interior, voi păstra cu mine ca amintire din această cafenea și mirosul parfumului de piele pe care l-am încercat la etaj și care a fost atât de persistent, încât m-a însoțit o zi întreagă în plimbările mele prin București.

Prețuri: cappuccino – 13 lei (120 ml); latte – 15 lei (170 ml)
Meniu: https://www.eshte.ro/meniu/
Program: luni – joi: 9:30 – 21; vineri: 9:30 – 22; sâmbătă: 11 – 22; duminică: 11 – 20

La Petite Bouffe, Strada Doctor Louis Pasteur 38

Îmi doream de cel puțin un an să ajung aici (și în Cotroceni în general, datorită magnoliilor spectaculoase care au împânzit Instagram-ul) și primăvara asta s-a întâmplat. Exact ca și în cazul bistro Acuarela, acest loc este unul al localnicilor, care-l cunosc și îl vizitează regulat. Pun pariu că mulți dintre cei care locuiesc aici, trec în fiecare dimineață (sau aproape) și se delectează cu o cafea de la „pisicul ghiftuit”.

Ce e cel mai fain e că acest loc încapsulează o brutărie artizanală, o patiserie, o cafenea și o librărie, toate într-un spațiu mic și cochet. Are locuri la demisol, dar și pe terasă, unde poți savura un dulce sau o cafea aromată, în timp ce te delectezi și cu o carte. Este, în general, destul de aglomerat și plin de forfotă, dar este exact genul de loc pe care mi l-aș dori și eu în cartierul în care stau. Produsele de papetărie și cărțile sunt de la Cărturești, iar produsele de patiserie sunt făcute chiar de ei.

Recomand să mergeți într-o dimineață însorită de primăvară (merge și într-una de vară ), să vă luați energia dintr-o cană bună de cafea, pe care să o savurați alături de o carte și mai apoi să porniți într-o plimbare prin minunatul și pitorescul Cotroceni.

Prețuri: cappuccino – 11 lei (150 ml); latte – 14 lei (300 ml)
Meniu: https://la-petite-bouffe-cotroceni.business.site/
Program: luni – vineri: 9 – 19; sâmbătă & duminică: 9 – 20

OTOTO Store, Calea Victoriei 153

Un alt loc cu o poveste frumoasă, care susține brand-urile independente și care vizează clienți orientați spre un consum conștient, care să le facă bine și lor, dar și planetei, pe lângă iubitorii de cafea. O locație mare, primitoare, cu o amenajare industrială, care înglobează atât cafeneaua în sine, cât și un shop cu numeroase produse, fie ele cosmetice(creme, parfumuri, măști, make-up etc.) sau alimentare (paste, sosuri, ceaiuri, vinuri etc.) toate bio.

Nu sunt o iubitoare de cafea, băutura mea preferată fiind ceaiul, dar am început să beau de curând, în mai multe locații în care am fost și pot spune că aici am băut una dintre cele mai bune. Densă, cremoasă, aromată. Mi-a plăcut tare mult! Nu mai spun că și cantitatea a fost de-ajuns, față de cea standard, care uneori poate părea insuficientă. Servită exact așa cum trebuie să fie cafeaua, adică cu apă. Cât am savurat-o, am aruncat un ochi și pe multitudinea de reviste care erau puse la dispoziție în zona meselor. A fost o experiență pe cinste! Iar, de fiecare dată câd voi avea ocazia, voi reveni cu drag aici sau mă voi duce curioasă și în celelate locații ale lor.

Deși nu am găsit prețurile online, îmi aduc aminte că au fost foarte decente pentru locația în care ne aflam și raportul calitate / cantitate oferite.

Site: https://ototo.ro/
Program: luni – vineri: 8 – 21; sâmbătă & duminică: 9 – 21

Muzee & locații indoor

Muzeul geologic național, Şoseaua Pavel D. Kiseleff 2

Acest muzeu l-am vizitat de două ori până acum, o dată vara trecută și o dată iarna asta, pentru că am vrut să aprofundez ceea ce se află acolo și ar trebui să o mai fac și a treia oară pentru a vedea tot. Dacă chiar vrei să citești și să îl vizitezi corespunzător, fie îți aloci jumătate de zi, fie revii de câte ori e nevoie pentru a-l acoperi pe tot. E cu roci, cristale, evoluția umană, animale preistorice, detalii despre ape, soluri, despre geografia locală și internațională.

Sunt de părere că aici ar putea să se organizeze cele mai faine activități din Săptămâna Altfel pentru copiii de peste tot din țară, doar doar de ar ști să i se fructifice potențialul.

Recomand atunci când vreți să vă ascundeți de căldura mare și vreți să și învățați ceva interesant în același timp.

Prețuri:
adulți – 15 lei
elevi – 10 lei
copii & pensionari – 5 lei
(detaliat aici: https://geology.ro/)
Program: luni – duminică: 10 – 18 (ultima intrare ora 17)

Palatul Pinacotecii / dacia, Strada Lipscani 18-20

Nu aș fi descoperit minunatul Palat Dacia dacă nu mi-aș fi dorit atât de mult să ajung la Art Safari, care este găzduit în incinta acestuia. M-am îndrăgostit iremediabil de ce am văzut, de arhitectură și de modul în care a fost restaurat, de culori și de cum este pus în valoare.

Dacă nu ai ajuns încă la o ediție Art Safari te sfătuiesc să o faci rapid! Oamenii care organizează fac o treabă extraordinară. Sălile unde au loc expozițiile sunt amenajate ținând cont de tema acestora. Marele bonus al acestei mari expoziții de artă, este că pune cu adevărat în valoare picturile / fotografiile / instalațiile, iar tablourile sunt luminate individual de spoturi, care plasează imaginea în centru, nefiind vorba de reflexii neplăcute pe sticlă, care pot distorsiona modul în care este perceput ansamblul, așa cum se mai întâmplă prin alte muzee de artă de pe la noi. Ediția la care am fost eu (și de la care vei vedea câteva fotografii mai jos) s-a terminat pe 14 mai, însă cea mai nouă, intitulată „Love Stories”, a început pe 30 iunie și va dura până pe 10 septembrie.

Ce mi-a plăcut foarte mult e că, după ce finalizai toate expozițiile, care erau plasate în diferite zone ale clădirii, ajungeai din nou la parter, unde puteai intra la un Cărturești special, dedicat cărților de artă sau papetăriei și veselei care au legătură cu artiști diverși, fie ei pictori, sculptori, arhitecți. De asemenea, în incintă se mai află și corner-uri cu tematică de la diverși sponsori (Lidl, Jacobs etc.) și o cafenea chiar la ieșirea din expoziție – Bob George Coffee Bar.

E o experiență, una intensă dacă ești un împătimit al artei, și consider că trebuie să-i dedici aproape o zi din timpul tău pentru a putea să vezi tot ce are de oferit o ediție.

Bilete, tururi & informații despre cea mai nouă ediție: https://www.artsafari.ro/
Program: de joi până vineri între 12:00 și 22:00; night tours: 22:00 – 1:00

Teatrul Național „I. L. Caragiale”, Bulevardul Nicolae Bălcescu 2

Teatrul Național este un loc pe lângă care am trecut adesea și care mă impresiona mereu prin dimensiunea sa impunătoare. Îmi imaginam mereu cum ar fi să merg să văd o piesă acolo, dar asta nu s-a întâmplat decât după ce am auzit un reportaj despre teatru și istoria lui la Europa Fm, într-o duminică.
Tot ce am auzit m-a convins să-mi iau bilet la piesa care se potrivea momentului următor în care urma să fiu în București. Așa am ajuns la „Cursa de șoareci” de Agatha Christie, în regia lui Erwin Șimșensohn și în traducerea Irinei Margaretei Nistor. Pentru mine a fost alegerea perfectă fiind o mare fană a romanelor polițiste ale lui Christie și am savurat fiecare moment din piesă. Acum nu știu dacă se mai joacă (eu am văzut-o undeva în iarnă), însă cu siguranță veți găsi și alte piese pe placul vostru dacă consultați site-ul oficial.

Ce e minunat și e de fapt motivul pentru care ar trebui să faceți și o simplă plimbare până la teatru, sunt tururile ghidate, despre care am auzit și la radio. În cadrul lor, pot fi vizitate noile săli, atelierele şi culisele Teatrului Naţional, cu numai 10 lei, totul durând o oră și un sfert. Eu nu am reușit încă să fac unul, îl las pentru o dată ulterioară, însă am apucat să admir două piese care vor fi prezentate mai în amănunt și în cadrul unui tur, adică tapiseria imensă de pe perete și impunătorul candelabru din holul principal.

Experiența completă ar fi alcătuită dintr-un tur, o piesă de teatru și o plimbare pe terasă pentru a avea o panoramă spectaculoasă asupra centrului Bucureștiului, iar vara mi se pare perioada ideală pentru a face asta.

Informații despre tururile ghidate (program, preț și ce se poate vizita): https://www.tnb.ro/ro/turul-ghidat-al-tnb#tabs-1

Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, Şoseaua Pavel D. Kiseleff 1

Muzeul Antipa este cu adevărat unul dintre cele mai fascinante muzee pe care le-am vizitat până acum. Trebuie să spun de la început că biletul cumpărat la intrare îți asigură intrarea în 2 zile consecutive la muzeu, pentru că se consideră că nu poți vizita totul doar într-o zi. Și chiar așa e! E atât de mare, de vast, plin de informații, încât ți-ar fi greu să poți parcurge totul cu seriozitate doar într-o zi.

Sunt foarte multe lucruri care mi-au plăcut la acest muzeu, de la curățenie, organizare, la circuitele care te ghidau în parcurgerea traseului în oridine, până la culori, lumini și modul în care au ales să pună în valoare diverse exponate. Cel mai mult și mai mult, însă, mi-au plăcut scheletele gigantice din inima muzeului, care, dacă le contemplai cu atenție, îți dădeau impresia că ai ajuns într-unul din muzeele din afară, așa cum le mai vezi prin filme.

Nu am ajuns și la expozițiile temporare, cum e cea cu fluturi exotici, organizate de muzeu, însă până pe 17 septembrie când aceasta va lua sfârșit, sper să reușesc.

Oricum, acest loc mi se pare musai de vizitat dacă vrei să-ți faci o impresie și mai complexă despre viața pe Pământ și să înveți lucruri noi într-o manieră interactivă, fiind potrivit atât pentru cei mari, cât și pentru cei mici. Îl consider unul din locurile cele mai importante de vizitat în București.

Prețuri:
Expoziția permanentă:
– tarif întreg: 20 lei
– pensionar: 10 lei
– elevi / studenți: 5 lei
Expoziția temporară Fluturi Exotici (23.06 – 17.09. 2023):
– tarif întreg: 15 lei
– copil / elev / student / pensionar: 10 lei
Expoziția temporară Creaturi Ascunse (4.03.2022 – 31.12.2023):
– tarif întreg: 15 lei
– copil / elev / student / pensionar: 10 lei

Program: marți – duminică: 10 – 19
Detalii & alte informații: https://antipa.ro/

Biserica Amzei, Strada Biserica Amzei 12

Am avut o cazare în apropiere de strada Amzei, căutam librăria franceză Kyralina și așa am descoperit această frumoasă biserică. Nu pot spune că merg foarte des în biserică, dar adesea sunt fascinată de arhitectura și detaliile lor. Sunt câteva biserici cu adevărat uimitoare în București, iar aceasta este cu siguranță una dintre ele. Deși interiorul merită văzut și el, în cazul ei cel mai tare m-a fascinat exteriorul. I-am dat o tură de jur împrejur pentru a-i cuprinde toată măreția.

Este cu siguranță un loc pe care pur și simplu să vii să-l admiri!

Bonus

Grădina Botanică „Dimitrie Brândză”, Șoseaua Cotroceni 32

Prima oară am fost aici anul trecut în mai pentru a face o ședință foto de ziua mea, la sere. Nu am văzut decât foarte puțin din grădină în sine. Dar pot spune că serele sunt absolut superbe, cel puțin cele vechi. La cele noi încă nu am ajuns.

Grădina propriu-zisă am văzut-o anul ăsta, tot în mai. Am avut parte de o zi însorită, am făcut foooarte multe fotografii la multitudinea de flori de primăvară care se întindea cât vedeai cu ochii încă de la intrare. Cred că acum, vara, mireasma trandafirilor de acolo nu se compară u nimic altceva. E un loc liniștit, în care poți uita de agitația traficului și a oamenilor, unde poți admira diferite și diverse soiuri de plante, arbori și arbuști, totul într-o atmosferă degajată. E perfectă pentru o plimbare de weekend, pentru a învăța acolo, pentru a citi o carte, pentru ședințe foto sau pentru întâlniri cu prietenii. Sunt standuri de unde poți cumpăra o înghețată sau ceva de băut, așa că ai tot ce îți trebuie odată ce intri în această oază verde din inima Bucureștiului, situată într-un cartier atât de pitoresc cum este Cotroceniul.

Serele arată așa:

Câteva din florile surprinse în mai anul acesta:

Prețuri:
Spațiile în aer liber:
– bilet întreg, perioada 16 martie – 15 octombrie: 10 lei
– bilet redus 5 lei
– bilet întreg, perioada 16 octombrie – 15 martie: 5 lei
– bilet redus: 2 lei
Muzeul Botanic:
– bilet întreg: 5 lei
– bilet redus: 2 lei
Sere de Expoziție + Pavilion Pădurea Tropicală:
– bilet întreg: 5 lei
– bilet redus: 2 lei

Program:
Grădina Botanică (spații în aer liber):
16 martie – 15 octombrie : 8.00 –20.00
16 octombrie  – 15 martie: 9.00 – 17.00
Muzeul Botanic:
Marți – Vineri: 10.00 – 15.00
Sâmbăta & Duminica: 9.00 – 13.00
Serele de Expoziţie și Pavilionul Pădurea Tropicală:
Marți, Joi, Vineri: 10.00 – 15.00
Sâmbăta & Duminica: 9.00 – 13.00

„Povețe ia, dar judecă tu însuți!” – William Shakespeare

Articolul Lucruri de făcut și de văzut – București, partea a II-a apare prima dată în Nicol Avram.

Pentru început cred că trebuie să menționez aici că Bucureștiul este unul dintre orașele mele favorite și de fiecare dată când ajung acolo parcă pășesc într-un alt tărâm. Un tărâm al oamenilor exuberanți, fericiți, la modă, neapăsați de griji și probleme… Bineînțeles și acolo există probleme, nu e totul roz, însă nu par la fel de cenușii ca în Galați.

Primul loc pe care l-am vizitat a fost atelierul de ipsosărie al doamnei Maria Rădulescu de pe Calea Griviței nr.35 la recomandarea Sânzianei Iacob, care a scris pe blogul său, https://www.sinzianaiacob.ro/ , despre acesta și despre atmosfera de acolo. M-a convins și astfel am ajuns la blânda doamnă Maria, cea cu mâinile de aur și cu ochii de safir.

M-a întâmpinat un miros puternic de ipsos, lac și alte substanțe asemenea, dar am rămas uimită de tot ce am văzut. Era un spațiu mic, dar peste tot unde vedeai cu ochii erau diferite statuete de femei, de bărbați, capete, mâini, urechi, zei… Bineînțeles, doamna Maria a fost entuziasmată că are vizitatori și ne-a adresat un zâmbet senin și imediat a început să ne povestească câte una, câte alta. O să las fotografiile să vorbească pentru mine, ca de obicei.

Vreau doar să vă spun, așa cum zicea și Sânzi, că vazele acelea cu capete care au umplut internetul, florăriile și magazinul în domeniu la doamna Maria nici nu se compară ca preț, e mult mai avantajos la ea, așa că nu am putut pleca cu mâna goală. Am luat o „buzată”, așa cum a botezat-o însuși „maiestra” care a făcut-o

Al doilea loc special despre care vreau să vă vorbesc în acest articol este Atelierul Allkimik de fotografie alternativă de pe strada Radu Vodă nr. 23A. Accesul se face din curtea terasei Pe Baricade.

Am descoperit acest loc din care puteți să plecați cu cele mai faine amintiri într-un reportaj al celor de la Recorder și atunci mi-am zis că trebuie să le fac o vizită acestor băieți talentați.

Ce m-am dus să fac acolo? Ei bine, am vrut să încerc o tehnică fotografică numită „ambrotipie” care este veche de 150 de ani. Mult timp am fost în căutarea cadoului perfect de majorat și când am aflat despre asta am știut că ăsta va fi. I-am propus mamei și cum i-a plăcut ideea ne-am găsit drum spre București pentru asta. Mi-am dorit mult să o facem împreună ca să fie cea mai prețioasă amintire a noastră.

„Ambros” în limba greacă înseamnă „etern”, iar tehnica presupune crearea unui obiect fotografic unicat prin impresionarea unui strat de argint pur pe suport metalic sau sticlă. Și ce e cel mai tare e că dacă ai răbdare, vezi tot acest proces cum se desfășoară chiar sub ochii tăi. Pot să vă spun că e fascinant!

Despre studio vă spun că este un loc în care un pasionat de fotografie și-ar dori să zăbovească și să încerce tot ce e pe acolo. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost întreaga atmosferă creată atunci când am venit noi. De pe un vinil cântau Arctic Monkeys, iar Alex Spineanu și Ștefan Dinu ne așteptau zâmbitori și dornici de muncă.

După vreo oră, în care au intrat procesul de creare și discuțiile interesante pe diferite teme, am putut privi cum fotografia s-a materializat sub ochii noștri, însă a trebuit să revenim a doua zi ca să fie bine uscată și ca să fie mult mai durabilă în timp.

În următoarea zi am ascultat de recomandările pe care ni le-a făcut Ștefan Dinu cât eram în studio și am încercat pizza de la terasa din față, Pe Baricade și apoi am mers la Muzeul Național de Artă Contemporană.

Pot să spun cu mâna pe inimă că MNAC e unul din cele mai faine muzee din țară pe care le-am vizitat până acum. Nu știam ce voi găsi la interior și nici nu am vrut să mă uit pe net dinainte. Am vrut pur și simplu să fiu surprinsă și dorința asta chiar s-a îndeplinit.

Primul lucru și cel mai important de menționat e că muzeul se găsește în incinta Palatului Parlamentului și că tot muzeul este influențat de măreția și detaliile spațiului de expunere.

Pentru că este o clădire guvernamentală, la intrare se trece printr-un control asemănător celui de la aeroport, și abia apoi îți este permis accesul. De când intri rămâi pur și simplu marcat de aspectul impunător al clădirii și de înălțimea acesteia. Eu până acum nu am mai fost în Casa Poporului, deși este pe lista mea de ani buni, dar pentru că ești condiționat ori să fii cu un grup, ori să participi la un eveniment, nu am apucat până acum. Tot ce am văzut m-a marcat și abia aștept să-i vizitez și celelalte camere accesibile publicului.

Mi se pare foarte faină ideea asta de a folosi un spațiu care altfel s-ar fi degradat într-un scop atât de frumos și de potrivit. Totuși nu pot să nu remarc nivelul de dezinteres al autorităților în ceea ce privește stadiul de degradare la care a ajuns palatul. Știu, este o clădire controversată pentru noi, românii, însă trebuie să admitem că este o clădire care ne reprezintă țara, capitala și care ne-a făcut cunoscuți și în lume.

Trecând de aspectul acesta mai puțin plăcut, am fost impresionată de tot ce am văzut expus. M-am simțit foarte bine, nu am avut sentimentul că sunt încolțită de „paznicii” muzeului, așa cum se mai întâmplă și am putut admira în voie tot ce era de văzut.

Încep prin a vă spune că acest muzeu are o bibliotecă numită CENTRUL DE DOCUMENTARE ȘI CERCETARE A CULTURII VIZUALE MIHAI OROVEANU, amplasată la supanta de la parterul muzeului. „Biblioteca poate fi consultată gratuit și conține aproximativ 6.000 de volume, cărți și cataloage, acoperind domenii precum istoria și teoria artei, artă contemporană românească și internațională, fotografie, piața de artă, arhitectură, design, istorie, sociologie, literatură, precum și circa 600 de numere dintre cele mai importante periodice având ca tematică arta contemporană.”

Din păcate nu am reușit să ajung și să mă bucur de ea, însă să zicem că e un bun motiv ca să mai trec pe acolo  

Un titlu de expoziție permanentă este cea denumită VĂZÂND ISTORIA – 1947-2007. Pe pereți sunt afișate în dreptul anului în care s-au întâmplat, evenimentele cele mai importante din diferite domenii de interes. Aceasta mai găzduiește și sute de tablouri, sculpturi, dar și alte opere de artă care merită explorate și care fac parte din colecția MNAC.

Cel mai mult de aici mi-a plăcut un tablou cu litere ieșite în relief „ART IS MY WEAPON”, dar și o „Scară îngerească” (făcută de Ariana Nicodim) din cauza metaforei atât de evidente și de frumos puse în lumină.

Însă din întregul muzeu cel mai mult și cel mai mult mi-a plăcut o „galerie” de graffiti care era amplasată pe scările interioare ale muzeului și care făceau legătura între principalele expoziții. Cum urcai treptele descopereai din ce în ce mai multe opere de street art pe pereții etajelor. Eu o consider o experiență unică și foarte interesantă! Tot proiectul se numește URBAN STEPS și este powered by MOLOTOW , se găsește acolo începând cu 2018 și la crearea magiei au luat parte cele mai răsunătoare 20 de voci ale street art-ului românesc, de la începuturi și până în prezent, într-o lucrare murală desfășurată pe 500 de metri pătrați.

Dacă v-am făcut curioși și vreți să vedeți asta pe viu, puteți vizita muzeul în condiții de siguranță, de miercuri până duminică între orele 11:00-18:00 (ultimul acces 17:30). Ca să conving o să vă spun că există și o terasă (acum nefuncțională în ceea ce privește servirea) de pe care puteți admira măreția clădirii și a domeniului.

Trebuie să menționez că toate fotografiile din acest articol au fost făcute cu telefonul Samsung Galaxy S10 și nu au fost editate deloc.

Acestea au fost 3 locuri pe care vi le recomand să le vizitați atunci când ajungeți data viitoare în București sau dacă sunteți de loc de acolo, să vă faceți curaj să le descoperiți. Din această categorie vor mai urma articole, așa că stay tuned!

„Povețe ia, dar judecă tu însuți.” – William Shakespeare

Articolul Lucruri de făcut și de văzut – București, partea I apare prima dată în Nicol Avram.

În acest articol vreau să vă împărtășesc experiența de la un concert mult așteptat și o vizită la un muzeu pe care nu am reușit să îl parcurg în totalitate.

De mult voiam să ajung la un concert Carla’s Dreams la Berăria H și cu tot cu vremurile acestea tulburi, acest luru s-a întâmplat la început de octombrie. Am ales să particip, deși era un risc și pentru că probabil va fi ultimul concert pe 2020, cel puțin al băieților, dacă nu cumva în general… Nu regret nici o secundă că am făcut această alegere, a fost un concert desăvârșit și o experiență care să mai îndulcească puțin din situația în care ne aflăm.

Aș vrea să încep prin a lăuda efortul celor de la Berăria H, ce s-au asigurat că pe toată durata evenimentului toți cei prezenți au respectat regulile, au păstrat distanța, au purtat mască și nu au… dansat Au fost bine pregătiți, mobilizați și au oferit un spațiu mai mult decât sigur pentru desfășurarea evenimentului în bune condiții.

Eu am mai fost în mai 2019 la ei și am mâncat ceva gustos, așa că am ales să mănânc din nou , înainte de eveniment și pot spune că a fost o alegere bună pentru că m-am lins pe degete – la figurat, bineînțels. Așa că, cu burta pusă la cale, a putut să înceapă distracția.

Băieții, au urcat pe scenă, au început în forță cu Zarplata și au arătat cât de bucuroși erau să aibă un concert după atâta timp. Atmosfera s-a încins, piesă după piesă, refrenele bine-cunoscute răsunau din gura a aproape 500 de persoane și totul vibra. Our boys, ne-au surprins interpretând în premieră piesa proaspăt lansată – „Scara 2, etajul 7” – care a sunat demențial, mai ales datorită interpretării în stilul rock. S-a simțit că atât publicul, cât și băieții erau dornici să se distreze, să iasă din monotonie și să uite, măcar pentru puțin timp, de grijile care ne apasă pe toți. Fix înainte de începerea concertului în sine, a fost anunțată decizia închiderii restaurantelor, cinematografelor și sălilor de spectacol în București, pentru cel puțin următoarele 7 zile, așa că ne-am considerat norocoși că am reușit să luăm parte la acest eveniment.

Cred că nu are rost să vă povestesc despre prestația CsD în sine, pentru că efectiv nu am ce să le reproșez băieților, așa că voi lăsa fotografiile să vorbească pentru mine. Recunosc că nu sunt dintre cele mai calitative cadre, datorită neexersării, însă am vrut doar să surprind clipe, care să rămână mărturie a unor momente de care nu vom avea parte prea curând.

Următoarea zi, mi-am propus să vizitez Muzeul Satului, un loc ce era de mult timp pe lista de must see din București. Cred că a fost cea mai bună alternativă de petrecere a timpului liber, în condițiile date, până la ora la care aveam microbuzul de întoarcere.

Cu o seară în urmă plouase, iar a doua zi a ieșit un soare orbitor și a fost o zi minunată pentru descoperirea caselor vechi din muzeu. Am mai fost în genul acesta de muzeu în aer liber, cu așezări vechi la Sibiu (Astra), însă am rămas plăcut surprinsă de oaza de liniște din București.

Bucureștenii sunt adesea nemulțumiți de alternativele pe care le au pentru petrecerea timpului liber, au unde să meargă, spre exemplu la Muzeul Satului, în Parcul Carol, în Delta Văcărești sau în alte muzee și în locuri care sunt adevărate oaze de liniște și calm. Ele sunt deosebite pentru cei veniți din „provincie” (ca mine :)) și care nu beneficiază de așa ceva.

Cred că din perioada prin care am trecut cu toții anul acesta, ar fi trebuit să învățăm să ne bucurăm mai mult de ceea ce avem, implicit de bogățiile mici ale orașelor și țărilor în care ne aflăm.

Nu o mai lungesc și vă las mai jos fotografiile pe care le-am făcut la muzeu în speranța că vă vor convinge să-i faceți o vizită, merită!

Mulțumesc că m-ați citit și până data viitoare să ne reîntâlnim sănătoși!

„Povețe ia, dar judecă tu însuți.” – William Shakespeare

Articolul Concert Carla’s Dreams la Berăria H (6 octombrie 2020) și o scurtă vizită la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” apare prima dată în Nicol Avram.

Sejurul pentru Sighișoara fusese programat încă de anul trecut pentru luna mai. Mai toate rezervările pentru diferite locații și evenimente de anul ăsta au fost făcute încă de anul trecut și s-a ales praful de ele, datorită situației în care ne aflăm, dar am avut ocazia să merg la Sighișoara până la urmă.

Nu pot să spun că a fost o experiență în totalitate plăcută și tocmai de aceea scriu acest articol, ca să împărtășesc cu voi provocările mele, să vă spun ce nu mi-a plăcut și ce m-a fascinat.

De fiecare dată când plec, îmi fac de acasă o listă cu obiective și locuri pe care trebuie să le vizitez musai când mă duc într-un oraș nou. Nici de data acesta nu am făcut excepție, am găsit o listă întreagă de clădiri care trebuie văzute/vizitate, însă restaurantele nu aveau meniurile afișate nicăieri și asta mi s-a părut ciudat.

Am ajuns acolo cu un autocar, având așteptări, care s-au dovedit a fi prea mari, după ce am văzut cum arată orașul. Clădiri cu tencuiala sărită, străzi cu denivelări, iar cele cu pietre neșlefuite uneori erau aproape impracticabile. Nu mai zic că în Cetate mergeau mașinile nestingherite, mai-mai să calce turiștii, ceea ce mi s-a părut inacceptabil. În loc să conserve locurile acelea, ei le permiteau mașinilor cu bună știință să strice drumuri și clădiri…

Este un oraș încărcat de istorie pe care parcă o simți când te plimbi pe străduțele pitorești, însă nimeni nu stă să ți-o povestească. Probabil că dacă am fi intrat în Turnul cu Ceas, care adăpostește Muzeul de Istorie al orașului am fi aflat mai multe, însă era o coadă nesfârșită la intrare și la câți oameni treceau pe acolo era un risc. Așa că am spus pas și ne-am mulțumit să-l admirăm doar pe dinafară.

Însă, pentru mai multe informații despre Sighișoara am apelat la prietenul de încredere al majorității – Google

Apoi am vrut să ne oprim undeva pentru o gustare și ceva de băut și am zis că cea mai apropiată variantă de Turn este Casa Cositorarului. Știam că au cea mai bună cafea, cel mai bun ceai, dar era recunoscut și pentru deserturile delicioase, conform recenziilor citite pe TripAdvisor. Însă, când am ajuns acolo, nu mică mi-a fost surpriza să văd că desertul (piure de castane cu înghețată și frișcă „făcută în casă”) era în întregime sintetice, pus cu lingura într-o farfurie… Singurul care a salavat situația a fost deliciosul ceai Julius Meinl pe care l-am savurat sub o boltă de viță-de-vie. Îmi pare rău să zic asta, dar condițiile de servire nu erau conforme cu normele în vigoare și cu vremurile pe care le trăim. Chelnerul purta masca-n barbă, mesele aveau fețe de masă și deci nu erau dezinfectate după fiecare client, meniul era fizic și trebuia răsfoit (așa cum am zis, nu era de găsit în format electronic).

După ce am plecat de acolo un pic dezamăgită de servire și condiții, am luat Cetatea la pas și ne-am pierdut pe străduțele pline de pietre neîngrijite, mărginite de case viu-colorate.

Am trecut și pe lângă zidurile cetății și pe lângă turnurile de apărare, până ce am dat de un loc minunat, pe care, dacă ajungeți în Sighișoara, ar fi bine să îl puneți pe listă – Casa Bertha. E o pensiune, dar și un aticariat cu piese de colecție într-o stare bună. Dacă aș fi avut bani aș fi cumpărat absolut tot ce era acolo.

Deși e un oraș nu prea mare ce poate fi vizitat foarte rapid, tot sunt de părere că îți trebuie măcar două zile ca să poți admira și înțelege mai bine ce te înconjoară.

Următoarea zi am decis să o alocăm Bisericii dn Deal, dar și Cimitirului Evanghelic. Am urcat toate cele 173 de trepte din Scara Acoperită a Școlarilor (care este denumită așa pentru că pe acolo urcau copii la Școala din Deal și erau feriți de intemperii) și am ajuns fix în fața școlii și a liceului. Apoi urmând cărările, am nimerit în Cimitirul Evanghelic, la fel de neîngrijit ca și alte locații de interes, dar fascinant de privit. Toate acele moriminte ce adăpostesc regi și regine, persoane importante, dar și oameni de rând sunt de văzut, tocmai pentru că nu întâlnești prea des genul acela de pietre funerare la noi, în România. Nu am avut timp să-l vizităm pe tot pentru că se lăsa seara, dar oricum e imens și trebuie să îi acorzi suficient timp. Apoi am fost fascinată de condiția bună în care se afla Biserica din Deal, deși datează din 1300. Nu putea fi vizitată la moment, deși mi-ar fi plăcut, pentru că am aflat că găzduiește și o criptă. Tot de acolo am văzut și un apus superb, înainte ca soarele să dispară de tot după munți.

Am luat masa la un local recomandat de recepționerul hotelului în care ne-am căzat (Extravagance Hotel, 3 stele) și am făcut o mare greșeală. Deși ne-am învărtit prin centru și am căutat și noi ceva, când am realizat că nu prea avem din ce să alegem (pentru că mai toate ofereau cartofi prăjiți și piept de pui la grătar la niște prețuri aberante), ne-am așezat la Cafe Martini. Am comandat un gulaș și un bulz și, deși nu au fost rele la gust, efectele mâncării ținute și servite în condiții improprii s-au simțit după aceea. Nu o să pun mâncarea aici pentru că nu vreau să le fac nici un fel de reclamă, dar clar, este un local de evitat, deși nu e mai rău decât altele.

Următoarea zi a fost dedicată unei ședințe foto matinale cu o ținută mai specială, dar tot am avut timp să mai vedem câte ceva până a venit soarele de prânz.

Ceea ce mi-a plăcut cel mai tare este că odată ce se lăsa noaptea, absolut toate clădirile importante erau luminate. Am făcut multe fotografii cu telefonul (un Samsung Galaxy S10) pe modul nocturn și vreau să vi le arăt și vouă.

Așa cum am spus și la începutul articolului, nu sunt pe deplin satisfăcută de întreaga experiență, însă nu regret că am plecat. Cine știe când va fi următoarea călătorie, așa că am savurat-o pe deplin și pe aceasta și am evadat din plictiseala și „teroarea” orașului meu.

În anii precedenți am avut ocazia să vizitez câteva orașe din vestul României și după ce am văzut și Sighișoara, acum pot face un top:

• Oradea 9.5/10
• Sibiu 9/10
• Brașov 8.5/10
• Cluj 8/10
• Sighișoara 6/10.

Când m-am informat cu privire la plecarea mea, am găsit câteva articole cu obiective și locuri must-see în Sighișoara, pe care vreau să vi le las aici, să vă ajute, în caz că sunteți curioși să descoperiți acest oraș și singuri.

„Povețe ia, dar judecă tu însuți.” – William Shakespeare

Articolul Sighișoara pe timp de pandemie apare prima dată în Nicol Avram.

Destinația mea „de vis” era Constanța, la distanță de doar câteva ore de mers cu trenul de Galați. Motivul pentru care țineam atât de mult să văd orașul Constanța era următorul: am fost de nenumărate ori la mare, în stațiuni (Neptun, Olimp, Mangalia, Saturn, Venus etc.), dar n-am ajuns niciodată în oraș propriu-zis. Din același motiv am fost anul trecut la Brașov, vizitasem multe stațiuni de la munte, dar nu ajunsesem în Brașov. Motivului de mai sus i se adaugă și dorința de a vedea cazinoul. Deși, l-am văzut pe la știri „implicat” în diverse probleme legate de restaurare, nu ajunsesem să-l văd nicodată, până acum.

Iar, când am ajuns acolo, deși mi s-a spus să nu-mi fac speranțe că o să văd ceva prea frumos, decât o clădire lăsată în paragină, tot a fost UI-MI-TOR! Măreția acestei clădiri nu va apune niciodată, deși a cunoscut vremuri mai bune. Vă las pe voi să hotărâți dacă am dreptate din următoarele imagini:

Mistere, legende și povești foarte interesante plutesc deasupra Cazinoului, poate că sunt făcute doar pentru turiști ca să facă o impresie bună, sau poate chiar sunt adevărate, nu știu, dar îmi place să cred în ele. Despre ce vorbesc, puteți afla de aici: Legenda cazinoului din Constanța.

Cazinoul din Constanta este fără discuție emblema orașului. O clădire impunătoare care emană încă aerul perioadei sale de glorie, Cazinoul „veghează” țărmul Mării Negre de peste 130 de ani.

Față în față cu acest simbol se află și Acvariul din Constanța. Am intrat mai mult din cauza vântului care sufla cu putere și care îmi face urechile să vâjâie, dar nu am fost dezamăgită de ceea ce am găsit acolo.

Peștișori, mici și mari, colorați, în tonuri de gri sau alb, creaturi ale mării sau oceanelor, oricum, niște minunății.

Inaugurat cu mare fast pe data de 1 mai 1958, Acvariul din Constanța a fost pentru o lungă perioadă de timp prima și singura instituție publică de acest gen din țara noastră. Clădirea care găzduiește acvariul a fost construită la începutul secolului XX ca anexă a Cazinoului și a funcționat ca restaurant până la reamenajarea ei pentru destinația actuală . Spațiul expozițional al Acvariului este destinat prezentării expoziției permanente de faună și floră acvatică, dar și unor expoziții temporare cu diverse tematici legate de biologie, ecologie acvatică și pescuit marin.
De-a lungul timpului Acvariul din Constanta a adunat peste 100 de specii de pești și viețuitoare marine care aparțin unor zone geografice diverse. (sursa: www.litoralulromanesc.ro)

După ce am terminat de vizitat Acvariul, îmi propusesem încă o destinație, Muzeul de Artă Populară. „Acesta este amplasat în zona istorică a Constanței, la intersecția bulevardului Tomis cu strada Traian. Muzeul este găzduit de o clădire cu mare însemnătate pentru istoria orașului. Edificiul a fost construit în anul 1893 și a servit pentru o perioada de timp ca sediu al Primăriei, fiind denumit Palatul Comunal. De-a lungul timpului clădirea a avut și alte destinații, însă din anul 1975 găzduiește Muzeul de Artă Populară, o instituție culturală de frunte a Constanței.” (sursa: www.litoralulromanesc.ro)

Cel mai mult, în acest muzeu m-au fascinat costumele tradiționale ale diferitelor naționalități conlocuitoare din România.

Mai departe, am vrut să văd întregul oraș de sus, așa că am urcat în Marea Moschee din Constanța.

MOSCHEEA CAROL I, amplasată în Piața Ovidiu, este principalul edificiu de cult musulman din țară și totodată unul dintre cele mai frumoase monumente arhitectonice de pe meleagurile noastre. Lucrările de ridicare ale clădirii au început în 1910, la inițiativa regelui Carol I (motiv pentru care edificiul îi poartă numele) și au fost încheiate în anul 1913. Împărtășind un frumos și unic amestec de elemente arhitecturale egipteano-bizantine și românești, Moscheea Carol I este prima clădire din țara noastră pentru a cărei construcții a fost folosit betonul armat. Un element distinctiv al edificiului este imensa cupolă, construită din inovatorul material menționat mai sus. Deși specifică multor lăcașe de cult musulman, cupola este un element arhitectural de inspirație creștină, mai exact, bizantină. (sursa www.litoralulromanesc.ro)

După ce am coborât din Moschee a urmat un alt Muzeu de care auzisem și pe care îmi doream să-l vizitez.

Când am ajuns în Piața Ovidiu, acolo unde este amplasat Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, primul lucru care mi-a atras atenția a fost statuia lui Ovidiu, care avea și niște rânduri foarte interesante pe edificiu.

De la exterior Muzeul părea un loc sărăcăcios, dar când am intrat m-am minunat. Balustradele impunătoare, imensitatea clădirii, plăcile de marmură de pe jos, totul alcătuia tabloul unui Muzeu impunător. Iar când am pășit în camerele următoare am văzut lucruri uimitoare. Dacă ajungeți în Constanța vă recomand ca neapărat să mergeți aici, dar până atunci vă las câteva fotografii, care poate o să vă convingă de cele scrise mai sus.

MUZEUL DE ISTORIE NAȚIONALĂ ȘI ARHEOLOGIE din Constanța este unul dintre cele mai bogate muzee din România și a doua instituție de profil, ca mărime, după Muzeul Național de Istorie al României din București. Muzeul de Istorie Națională și Arheologie se mândrește cu un patrimoniu impresionat, format din peste 430.000 de obiecte care datează din paleolitic până în epoca modernă. Muzeul se diferențiază de instituțiile similare din alte județe prin faptul că, deși pune accent pe istoria Dobrogei, are o arie tematica națională.

Instituția adăpostește obiecte de origine greacă, romană, bizantină și medievală (unelte și arme din piatră, bronz și fier), ceramică, elemente arhitectonice antice (coloane, capiteluri, frontoane, decoruri, etc.), sculpturi antice, vase din sticlă, statuete din bronz, bijuterii, numismatică (colecția cuprinde monede din argint, bronz și aur, unele dintre ele fiind unice), icoane, documente, hărți, machete, fotografii, telegrame, reviste, obiecte ce au aparținut unor personalități ale începutului de secol XX, piese de mobilier și alte obiecte cu o mare încărcătură istorică. (sursa: www.litoralulromanesc.ro)

Cea mai uluitoare parte a acestei vizite a fost ultima secție a Muzeului care avea legătură cu anii comunismului. Așa am avut ocazia să văd multe obiecte și cadre reconstituite și să pot să-mi dau seama cum au trăit pe vremuri părinții și bunicii mei.

După atât de multe locuri și muzee vizitate am decis că era timpul să mă retrag, așa că am mers pe străduțe înapoi până la cazare, am tras un pui de somn, iar seara, la apus am ieșit pe plajă pentru a trage câteva cadre. Asta a ieșit:

***

După un somn odihnitor, a doua zi, am luat-o din loc. De data aceasta mi-am propus să vizitez Delfinariul și Microrezervația.

Sunteți fani delfini, lei de mare și alte animale acvatice sau nu? Atunci, dacă ajungeți în Constanța trebuie nepărat să vizitați Delfinariul și împrejurimile acestuia.

Delfinariul a fost inaugurat pe data de 1 iunie 1972, reprezentând la acea vreme primul muzeu de acest gen din România și din sud-estul Europei. În prezent, Delfinariul rămînâe singura locație din țara noastră în care vă puteți relaxa urmărind un spectacol extraordinar ai cărui protagoniști sunt delfinii, leii de mare și pinguinii. Vedetele Delfinariului constanțean sunt Peipei, Chen Cheng și Ni-Ni (un mascul și două femele), trei delfini aduși în 2010 din China. Starurile cu înotătoare execută giumbușlucuri pline de farmec în fiecare zi după un program bine stabilit, smulgând zâmbete și aplauze frenetice din partea spectatorilor prezenți. (sursa: www.litoralulromanesc.ro)

La sfârșitul reprezentațiilor am realizat cât de mult îmi plac creaturile marine, dar nu era ultima dată pe ziua aceea când aveau să mă impresioneze niște animăluțe.

Mai departe am mers în Microrezervație și parcă am intrat într-o altă lume.

MICROREZERVAȚIA din cadrul Complexului Muzeal de Științe ale Naturii este un loc unic în Constanța. Inaugurată în anul 1985, Microrezervația se întinde pe o suprafață de cca 6 ha din care 2 ha reprezintă luciu de apă cu vegetație specifică. Acest obiectiv a fost creat din ideea de a oferi vizitatorilor o imagine cât mai completă asupra naturii dobrogene.
Patrimoniul muzeului cuprinde avifauna acvatică (pelicani, lebede, rațe și gâște sălbatice), avifauna terestră (păuni și fazani) și mamifere (mufloni, cerbi lopătari și căprioare), care se regăsesc în Rezervația Biosferei Delta Dunării și Rezervația Negureni. Mare parte din aceste exemplare sunt monumente ale naturii și specii rare cu o reprezentare tot mai redusă în stare liberă. (sursa: www.litoralulromanesc.ro)

Dacă vreți să faceți un tur complet al Microrezervației trebuie să alocați suficient timp acestui loc, mie mi-a luat o după-amiază întregă ca să mă bucur de aceste drăgălășenii.

Apoi, am mers un pic și prin centru unde am descoperit un Magazin de Cafea foarte mișto unde poți să bei o cafea și un ceai foarte savuroase. Iar fix alături era o librărie maaare și luminoasă pe care orice iubitor de cărți trebuie să o viziteze – Prăvălia cu Cărți.

A fost o aventură pe cinste și mă bucur că am reușit să văd și Constanța. Aș reveni oricând cu plăcere.

P.S.: Aproape toate fotografiile au fost făcute cu Samsung Galaxy S7, în afară de cele cu delfinii și leii de mare, care au fost făcute cu un aparat compact Sony.

„Povețe ia, dar judecă tu însuți.”

– William Shakespeare

Articolul Dor de mare – timp liber petrecut la Constanța, 31 mai – 2 iunie apare prima dată în Nicol Avram.